Istoria unui cântec scolar românesc compus de Macarie Ieromonahul: Cântarea diminetii
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
471 11
Ultima descărcare din IBN:
2023-08-11 12:37
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
783:784.67(498)"XIX" (1)
Muzică bisericească. Muzică sacră. Muzică religioasă (132)
Muzică vocală (286)
SM ISO690:2012
CRUCERU, Alexandru-Ionut. Istoria unui cântec scolar românesc compus de Macarie Ieromonahul: Cântarea diminetii. In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 12, 28-29 mai 2020, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2020, Ediția 12, p. 52. ISBN 978-9975-84-123-8. DOI: https://doi.org/10.6084/m9.figshare.12366434
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare
Ediția 12, 2020
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare"
12, Chișinău, Moldova, 28-29 mai 2020

Istoria unui cântec scolar românesc compus de Macarie Ieromonahul: Cântarea diminetii

DOI: https://doi.org/10.6084/m9.figshare.12366434
CZU: 783:784.67(498)"XIX"

Pag. 52-52

Cruceru Alexandru-Ionut
 
Biblioteca Academiei Române
 
Disponibil în IBN: 13 iulie 2020


Rezumat

„Cântarea dimineții” poate fi considerat unul dintre cele mai cunoscute și apreciate cântece românești prezente la ceremoniile școlare și alte evenimente publice, desfășurate pe parcursul secolului al XIX-lea. De asemenea, se află printre cele mai frecvente partituri regăsite în manuscrisele și publicațiile muzicale neobizantine. Poezia a fost creată în 1822 de Ion Heliade Rădulescu, însă prima sa versiune muzicală a fost compusă de Macarie Ieromonahul în jurul anului 1825, pe glasul al optulea („makam Nihavend”). Datorită background-ului său muzical „exotic”, în anii următori, „Cântarea dimineții” a fost interzisă de noua guvernare rusească și scoasă în afara școlilor publice românești. Ca urmare a politicilor de occidentalizare, în urma Regulamentului Organic (1831), versiunea lui Macarie a fost înlocuită cu o compoziție armonică pentru două voci. Cu toate acestea, melodia originală a fost revalorificată mai târziu de Anton Pann, care a devenit astfel cel dintâi care a publicat cântecul în 1848. Prezenta comunicare își propune să discute evoluția „Cântării dimineții”, de la începuturile sale până în secolul XX, luând în considerare variațiile estetice - ilustrate în unele manuscrise găzduite de Biblioteca Academiei Române -, precum și contextul istoric și politic.