În prezentul demers științific este analizată creația artistului Dimitrie Sevastianov (1908 ─ 1956) din perspectiva desenului, în special lucrările realizate în variate materiale grafice, care aparțin diferitor genuri: peisaje, scene de gen, portrete, scene istorice. D. Sevastianov s-a născut la Tulcea în anul 1908, în anii 1925 – 1933 face studii la Academia de Arte Frumoase din București, în clasa maestrului Camil Ressu, iar din anul 1940 se stabilește la Chișinău, unde va activa până la trecerea sa în eternitate. O parte din lucrările descrise constituie documente veritabile ale epocii, care nu au fost publicate anterior și reflectă diverse contexte istorice în care a activat artistul. Realizând analiza desenelor moștenite, care dau dovadă de deosebită cultură a discursului artistic, am ajuns la concluzia că, deși interesul major al artistului reprezenta pictura, plasticianul poseda cu măiestrie o varietate de tehnici grafice, prin intermediul cărora putea sugestiv și convingător să cerceteze realitatea înconjurătoare. În lucrările „Îmbarcarea mărfii pe vapor” și „Chei” D. Sevastianov studiază proprietățile luminii în peisaj. Situații surprinse în realitatea cotidiană vedem în serii de crochiuri realizate pe tot parcursul vieții. Seria de nuduri, realizată în tuș cu penița și pensulă manifestă tendința de poetizare a frumuseții corpului feminin. În majoritatea schițelor artistul parcă surprinde personajele sale într-o continuă mișcare, fiind atent, în procesul realizării lucrării, nu atât la trăsăturile care se manifestă întâmplător, cât la cizelarea doar a ceea ce este tipic pentru acțiunea, starea ori situația urmărită. Portretele contemporanilor, reprezentați în serii de schițe, dau dovadă de  măiestria tehnicii de desen în creion și redau complexitatea trăirilor psihologice. Autoportretele grafice ne prezintă felul în care artistul își percepea propria personalitate în diferite etape a vieții.