Acest articol conţine o interpretare a absurdităţii, analizată de Albert Camus, așa cum aceasta se reflectă în eseul lui filosofic „Mitul lui Sisif”(1942). În eseu, Albert Camus își asumă sarcina de a răspunde la ceea ce el consideră a fi singura întrebare a filosofiei care contează: Realizarea absurdităţii și lipsei de sens a vieţii? Despre absurd, el zice, că putem să-l întâlnim la orice colţ de stradă. În anumite momente de luciditate aspectul mecanic al gesturilor la pantomima lipsită de sens, repetitivitatea activităţilor mundane şi lipsa unei certitudini cu privire la însemnătatea vieţii, își pot lăsa amprenta și capătă forma unui sentiment profund al absurdului. Această realizare poate fi depășită doar printr-un angajament de integritate morală și solidaritate socială. Scopul lucrării este de a identifica natura absurdului, de a aborda problema existenţială și de a dobândi libertatea ca condiţie umană.