Tranziţia de la şcoală la viaţa activă şi integrarea în muncă a tinerilor reprezintă o problemă esenţială, cu un puternic impact economic şi social, fiind, în acelaşi timp, un important etalon al eficienţei externe a sistemului de educaţie. Tinerii constituie un grup social foarte important în Republica Moldova, reprezentând o bază a populaţiei active în perspectivă. Nivelul şi modul de integrare a tinerilor în societate este un lucru esenţial pentru viitorul lor în Republica Moldova. Pentru integrarea socială a acestora, încadrarea în câmpul muncii este primordială. Conform datelor cercetării sociologice Intrarea tinerilor pe piaţa muncii, realizată de către Biroul Naţional de Statistică în anul 2009, din numărul total de 1118,9 mii de tineri din republică (cu vârstele de 15-34 ani) 407,6 mii (36%) continuau studiile în cadrul sistemului educaţional, formal, iar 711,1 mii (64%) − aveau părăsit acest sistem. După părăsirea sistemului educaţional 22,0% din tineri s-au angajat în câmpul muncii, mai mult de jumătate (57%) − nu aveau un loc de muncă şi-l căutau activ, 16% − nu aveau un loc de muncă şi nici nu-l căutau, 5% − au avut un loc de muncă la care au lucrat mai puţin de 3 luni [1, p.11]. Integrarea socioprofesională reprezintă procesul de asimilare a unei persoane în mediul profesional, de adaptare a acesteia la cerinţele de muncă şi comportament ale colectivului în cadrul căruia lucrează [2, 147]. Un tânăr specialist* care se încadrează pe piaţa muncii, care intră într-un colectiv nou de muncă, nu cunoaşte regulile, normele de grup, modul de îndeplinire a sarcinilor şi poate întâmpina diverse dificultăţi de integrare. Am putea numi acest proces ca fiind unul destul de complex din punctul de vedere al socializării, profesionalizării, şi, în acelaşi timp, al transformării. Orice început presupune emoţii, anumite temeri, dar şi anumite scopuri, obiective pe care doreşte să le atingă tânărul specialist. Integrarea noilor angajaţi cere timp şi depinde de o serie de factori care vizează motivaţia, comportamentul, relaţiile interpersonale, performanţa în muncă. Se poate spune că integrarea noului angajat a luat sfârşit, atunci când acesta este capabil să-şi îndeplinească sarcinile postului pe care îl ocupă. Or, integrarea profesională nu înseamnă numai ajutorul acordat angajatului, ci şi monitorizarea acestuia pe o perioadă mai îndelungată după angajare, identificându-se atitudinea, interesele, aspiraţiile lui, ritmul de progresare, reacţiile la diferite stimulări şi participarea la realizarea obiectivelor organizaţiei. Perioada de probă pentru un nou angajat poate dura diferit. În toate cazurile însă se va ţine cont de faptul că reducerea la minimum a perioadei de integrare poate conduce la apariţia stresului şi la crearea unei situaţii traumatizante, precum şi la creşterea fluctuaţiei personalului, care poate avea efecte negative pentru rezultatele activităţii sale. Unele aspecte de integrare a tinerilor specialişti în colectivele pedagogice vor fi analizate în continuare. În acest scop, a fost realizat un studiu cantitativ-calitativ în Colegiului Pedagogic „Vasile Lupu” din or.Orhei în perioada martie-aprilie 2013. În cadrul acestui studiu, au fost aplicate 111 chestionare studenţilor cărora le susţin cursuri tineri specialişti (dintre ei 60,4% au mai mult de 4 ore pe săptămână cu tinerii specialişti, 17,1% − 3 ore pe săptămână şi 22,5% − 2 ore pe săptămână) şi realizate 9 interviuri (5 − cu tineri specialişti şi 4 − cu personalul administrativ al colegiului).  În urma analizei rezultatelor sondajului, s-a constatat că opiniile studenţilor despre activitatea socio-profesională a tinerilor specialişti sunt atât pozitive, cât şi negative. Pe de o parte, 87,4% dintre respondenţi apreciază că tinerii specialişti posedă limbajul de specialitate, 78,4% − că ţinuta şi manierele de comportament sunt adecvate profesiei, 78,4% − că materialul predat de către tinerii specialişti este actual şi bine documentat, având la bază o bibliografie mai actuală şi surse relevante, 73,9% − că tinerii specialişti manifestă o atitudine pozitivă faţă de elevi, 71,2% − că tinerii specialişti prezintă conţinutul temelor într-o manieră interesantă, iar criteriile de evaluare folosite de dânşii sunt clare. Acest fapt ne demonstrează că tinerii specialişti, care se angajează în domeniul didactic, au formate nişte abilităţi profesionale, deţin cunoştinţe teoretice, sunt adaptaţi la cerinţele informaţionale, aplică noile teorii educaţionale, implementează principiile învăţământului interactiv şi motivant, asigură un învăţământ eficient prin aplicarea unor tehnici de evaluare etc.  Pe de altă parte, rezultatele studiului cantitativ demonstrează o serie de rezerve şi lacune în activitatea didactică a tinerilor specialişti. Astfel, 42,3% dintre studenţi afirmă că tinerii specialişti nu apreciază obiectiv cunoştinţele, 39,6% − că realizarea unor conexiuni ale disciplinei predate de un tânăr specialist cu alte discipline nu este la nivelul aşteptat, 36,0% − că tinerii specialişti nu încurajează activismul studenţilor, 34,2% − că tinerii specialişti nu reuşesc să stimuleze gândirea creativă a acestora, 35,1% − că expunerea conţinuturilor temelor nu este clară, 34,2% − că conţinuturile cursurilor acestora nu sunt bine structurate, iar 33,3% − că tinerii specialişti nu stăpânesc materia predată etc. Cauzele acestor aspecte negative se regăsesc în experienţa redusă de activitate în domeniul pedagogic, în neadaptarea la condiţiile de muncă şi la cerinţele educaţionale, în utilizarea unor metode ineficiente de predare, în lipsa unor relaţii de colaborare dintre elev şi profesor etc.Un ajutor esenţial în integrarea socioprofesională a tinerilor specialişti este acordat de către colegii cu o vechime mai mare în muncă, de către conducerea catedrei şi a colegiului. Acest lucru este confirmat atât de relatările tinerilor specialişti din cadrul interviurilor („Tot ce ţine de activitatea didactică, pot să mizez pe ajutorul profesorilor, a şefului de catedră, a şefului adjunct. Plus la toate, mi-au fost utile experienţele de asistare la lecţii la alţi colegi şi în acest mod am acumulat experienţă...”), cât şi a profesorilor cu un stagiu mare de muncă („Da, noi permanent discutăm la catedră cine şi ce probleme are, cum să facem lecţiile mai interesante, cum să motivăm studenţii să se pregătească de ore, cu privire la elevii problematici şi soluţii de depăşire a lor...”, „Special pentru tinerii specialişti se organizează lunar o şedinţă cu diferite tematici, pentru a-i ajuta să-şi dezvolte abilităţi practice şi să cunoască noi aspecte teoretice; mai ales accentul se pune pe metodele de predare. Este foarte util pentru ei...”). Însă există momente, când cadrele didactice, care au o experienţă profesională înaltă, observă incompetenţele şi punctele slabe ale tinerilor specialişti şi, ca urmare, pot apărea situaţii tensionate, când tinerii specialişti sunt subevaluaţi din punct de vedere profesional, ce se confirmă de spusele unuia dintre tinerii pedagogi: „Când am venit la colegiu, nu aveam experienţă didactică, nu aveam o pregătire didactică şi apăreau conflicte cu unii profesori, pentru că încercam să le explic, că pentru mine aceste lucruri sunt noi, voi învăţa şi le voi face bine...”.  În concluzie menţionăm că tinerii specialişti constituie unele dintre cele mai importante resurse umane de care dispune o organizaţie sau instituţie, inclusiv şi de învăţământ. O bună şi rapidă integrare a noilor angajaţi sporeşte şansele acestora de a se acomoda şi de a rămâne în cadrul instituţiei, contribuind eficient, prin competenţele şi aptitudinile pe care le deţin, la realizarea sarcinilor acesteia. Sunt reguli, metode de integrare socioprofesională, de care tinerii specialişti se ghidează şi în care învestesc timp şi efort. În particular, pentru integrarea cu succes a cadrelor didactice se folosesc metode de integrare directă şi cele de îndrumare indirectă, în implementarea ultimelor fiind implicaţi actori, precum conducătorul instituţiei, şefii adjuncţi, şefii de catedre şi alţi profesori cu vechime în muncă. Colectivul de muncă, este acel mediu, care va permite tinerilor specialişti să se dezvolte profesional. Fără o susţinere din partea colegilor cu experienţă de muncă şi fără o îndrumare eficientă, procesul de integrare va dura în timp, va reda relaţiilor cu ceilalţi colegi un caracter doar formal şi distanţat, în care cooperarea şi realizarea sarcinilor comune vor fi imposibile de realizat.