John Locke şi începuturile abordării interdisciplinare a educaţiei
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
1789 223
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-17 08:06
SM ISO690:2012
OPRIŞ, Dorin. John Locke şi începuturile abordării interdisciplinare a educaţiei. In: Integrare prin cercetare și inovare.: Ştiinţe sociale , 26-28 septembrie 2013, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: CEP USM, 2013, 2013, R, SS, pp. 111-112.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare și inovare.
R, SS, 2013
Conferința "Integrare prin cercetare și inovare"
Chișinău, Moldova, 26-28 septembrie 2013

John Locke şi începuturile abordării interdisciplinare a educaţiei


Pag. 111-112

Opriş Dorin
 
Universitatea „1 decembrie 1918”, Alba Iulia
 
Disponibil în IBN: 11 iunie 2020


Rezumat

Lucrarea de faţă îşi propune să identifice principalele aspecte legate de abordările interdisciplinare pe care le propune marele gânditor englez, dat fiind impactul major al scrierilor sale asupra gândirii filosofice şi pedagogice, elaborate într-un model interdisciplinar, susţinut de studiile şi preocupările sale în diferite domenii ale ştiinţei. Personalitate deosebit de complexă, John Locke (29.08.1632-28.10.1704), filosof şi medic englez, a marcat deopotrivă prin ideile sale doctrinele politice şi educaţia, într-o structură teoretică afiliată şi suport important, mai ales în Scoţia, pentru paradigma iluministă. Studiile sale de teologie, ştiinţele naturii şi mai apoi de medicină, desfăşurate la Westminster şi Oxford, îl apropie de mişcarea ideologică ce-şi propunea să elimine absolutismul. Este considerat unul dintre primii empirişti britanici, influenţat de tradiţia deschisă de Francis Bacon, Decartes, Newton, contemporanii săi. După o perioadă în care activează ca profesor la Oxford, apoi medic şi consilier al contelui de Shaftesbury, timp în care s-a ocupat şi de educaţia nepotului acestuia, John Locke trece printr-o serie de experienţe extrem de dificile, care au inclus şi un exil în Olanda, cauzat de particularităţile şi noutatea teoriilor sale, de altfel susţinute extrem de vehement.  O primă problemă pedagogică de mare noutate şi generatoare de controverse în epocă a fost cauzată de profundul său dezacord faţă de teoria ideilor înnăscute, preluată şi dezvoltată de către contemporanii săi de la Platon. Marcat de formarea sa în domeniul medical, J.Locke susţine că spiritul omului este o coală albă sau o tabula rasa, iar informaţiile sunt dobândite prin senzaţii, care determină şi condiţionează operaţiile intelectuale, care se dezvoltă ulterior prin reflecţie [4, p.81]. Pentru el, raţiunea constituie efectul prelucrării şi combinării informaţiilor furnizate de simţuri. „Pedagogul în discuţie extinde acest principiu epistemoloic şi în ceea ce priveşte normele morale. Justiţia şi credinţa nu sunt universale, nici măcar ideea de Dumenzeu. Diferenţele dintre ideile oamenilor nu provin din capacităţile lor diferite de a percepe idei înnăscute, ci din diferenţe provenite din experienţe personale diferite” [2, p.40].  Trimiterile la abordarea interdisciplinară a educaţiei sunt prezentate de către John Locke în chiar debutul cărţii sale Some Thoughts Concerning Education, apărută în româneşte în anul 1971 cu titlul Câteva cugetări asupra educaţiei. Autorul englez reia într-o abordare proprie şi afirmă ceea ce consideră definiţia scurtă, dar completă a fericirii: O minte sănătoasă într-un corp sănătos [3, 4]. Inspirat din studiile medicale, el arată că modelul maltezilor, prin care aceştia îşi călesc fizic copiii, este mult mai benefic decât cel al englezilor care tind să poarte aceleaşi haine vara şi iarna, sau chiar interzic copiilor să se joace în aer liber, pentru a evita pericolul unor îmbolnăviri. Autorul englez explică, în capitolul privind educaţia morală, atenţia acordată exerciţiul fizic, arătând faptul că acesta poate susţine decisiv formarea caracterului moral. Preocupările filosofice îl fac pe J.Locke să argumenteze nevoia unei educaţii delimitate de orice constrângere, prin argumentul libertăţii cu care se naşte fiecare persoană, iar cedarea în favoarea unor persoane cu o anumită specializare a dreptului de a lua unele decizii cu impact în plan personal sau social nu constituie altceva decât rodul unui contract social, care nu poate să ofere educatorilor puteri nelimitate asupra formării copiilor, pentru că orice abuz înseamnă o disciplină de sclavi care formează caractere de sclavi.