Incluziunea – aspect important al dimensiunii sociale în învăţământul superior
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
840 33
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-21 09:49
SM ISO690:2012
MURARU, Elena. Incluziunea – aspect important al dimensiunii sociale în învăţământul superior. In: Integrare prin cercetare și inovare.: Ştiinţe sociale , 26-28 septembrie 2013, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: CEP USM, 2013, 2013, R, SS, pp. 64-66.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare și inovare.
R, SS, 2013
Conferința "Integrare prin cercetare și inovare"
Chișinău, Moldova, 26-28 septembrie 2013

Incluziunea – aspect important al dimensiunii sociale în învăţământul superior


Pag. 64-66

Muraru Elena
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
Disponibil în IBN: 8 iunie 2020


Rezumat

În condiţiile actuale, incluziunea devine un proces global care implică noi şi noi state, este o problemă socială destul de complicată şi multiaspectuală la soluţionarea căreia sunt implicate structuri politice şi economice, factori de decizie în problemele muncii, familiei şi asistentei sociale şi nu, în ultimul rând, sistemul educaţional. Educaţia incluzivă îşi are un loc aparte în politicile educaţionale în Republica Moldova, este reflectată în acte normative, hotărâri ale Guvernului RM, în documente strategice şi activităţi de perspectivă. Incluziunea ca aspect al problemei sociale în învăţământul superior este un proces polivalent, pluridimensional şi nu se referă doar la studiile unei persoane cu Cerinţe Educaţionale Speciale (CES) în grupele academice universitare. În primul rând, incluziunea vizează procesul de asigurare a şanselor egale la studii, indiferent de necesităţile speciale, de poziţia socială, naţionalitate, gender, situaţia din familie, de problema veniturilor sau sărăcia ca fenomen social, proces ce se realizează prin admitere la instituţiile de învăţământ superior. În al doilea rând, incluziunea necesită politici educaţionale atât la nivel naţional, cât şi instituţional, formarea de noi atitudini şi viziuni personale ale profesorilor, studenţilor, personalului administrativ şi auxiliar faţă de studenţii cu CES admişi la studii. În această ordine de idei, se impune o nouă modalitate de organizare a procesului educaţional, consultanţă permanentă din partea comunităţii universitare. Procesul educaţional necesită asigurarea didactică pentru persoanele respective, organizarea activităţilor de voluntariat din partea comunităţii academice în susţinerea şi sprijinul studenţilor cu CES, o altă atitudine faţă de organizarea lucrului individual şi a stagiilor de practică.  Incluziunea ca şi fenomen implică nu doar comunitatea academică, dar şi societatea în ansamblu pentru a pregăti condiţii necesare de angajare în câmpul muncii. Programul de angajare în câmpul muncii cere un efort deosebit de la toţi responsabilii universitari şi nu numai. Este un proces destul de vulnerabil pentru studenţii cu CES. Se cere o analiză minuţioasă a locurilor de muncă /a pieţei muncii), inclusiv a programului de lucru, siguranţa mediului şi a locului de lucru, relaţiile dintre munca propriu-zisă şi celelalte aspecte aferente ei – salarii, condiţii de acces, beneficii, facilităţi necesare, atitudine şi sprijin permanent.  Un aspect destul de complicat al incluziunii este integrarea persoanelor cu CES în societate. Incluziunea socială întâmpină, la etapa actuală, multe impedimente: lipsa de interes a patronilor; de multe ori şi a autorităţilor administrative; uneori a sprijinului/susţinerii din partea societăţii civile. Societatea civilă este destul de distantă faţă de persoanele cu CES, uneori manifestă prea puţină înţelegere, fără a promova coeziunea, solidaritatea, integritatea acestor persoane, or coeziunea socială va constitui un factor al integrării şi al egalităţii de şanse, solidaritatea va combate excluziunea socială, iar integritatea va asigura constituirea unei societăţi incluzive. Uneori promovarea integrării sociale a persoanelor cu dizabilităţi se reduce doar la problema instruirii profesionale iniţiale, asistenței acestor persoane pentru a asigura accesul lor pe piaţa muncii, pe când altor probleme legate de acest proces li se acordă prea puţină atenţie, uneori rămân nesoluţionate: accesul la mijloacele de transport, accesul în clădirile publice, asigurarea condiţiilor necesare la locul de muncă, a spaţiului locativ etc.  Integrarea socială a persoanelor cu CES pune în faţa sistemului educaţional în ansamblu şi a celui superior în particular noi cerinţe. Instituţiile de învăţământ superior au nevoie de un corp profesional-didactic pregătit în problemă, cu semnificaţie deosebită pentru cei ce-şi realizează studiile în domeniul 14 „Ştiinţe ale Educaţiei”, asigurarea cursurilor cu personal care cunoaşte şi promovează fenomenul educaţiei incluzive. Studenţilor cu CES trebuie să le fie garantate accesul la serviciile de sănătate, accesul la serviciile de alimentaţie publice şi la un mediu de trai decent în căminele instituţiilor de învăţământ cu servicii sanitare adaptate pentru ei, asigurarea asistenţei şi protecţiei sociale, promovarea serviciilor sociale de voluntariat, mentorat, realizarea permanentă a serviciilor de consiliere psihologică, de consiliere profesională şi promovare în carieră. Persoanele cu CES au nevoie de abilităţi digitale, lingvistice, tehnologice, de cercetare, mijloace didactice speciale, personal de sprijin. Comunitatea academică din învăţământul superior ar trebui să considere eşec al sistemului educaţional neputinţa studenţilor cu CES de a se integra în mediul universitar, neputința lor de a se integra în societate. În realizarea acestui demers educaţional, se vor realiza următoarele:   Proiectarea sarcinilor imediate şi de perspectivă în vederea educaţiei incluzive.  Prevenirea riscului excluziunii sociale.  Mobilizarea tuturor actorilor universitari în asigurarea unui învăţământ de calitate, inclusiv pentru studenţii cu CES.  Susţinerea iniţiativelor de voluntariat, mentorat, activităţi de sprijin pentru studenţii cu CES.  Conlucrarea cu Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii şi al Protecţiei Sociale, cu alte ministere de resort pentru asigurarea unor servicii garantate şi de calitate în domeniile sănătăţii, asistenţei sociale, încadrării în câmpul muncii. Uneori problemele legate de originea etnică, gen, situaţia socială, starea de sănătate, de alte momente ce țin de inegalitatea socială a contingentului de studenţi se consideră, în mare măsură, soluţionate, situaţia reală de multe ori este alta. Inegalităţi există şi ele afectează multe alte aspecte din viaţa cotidiană şi practicile sociale: în organizarea zilelor de sărbătoare, diverselor activităţi culturale, activităţilor extracurriculare (şcoli de vară, workshopuri, turnee) etc. Un aspect al incluziunii în învăţământul superior este aspectul cultural. În această ordine de idei, un loc aparte trebuie să-l preia bibliotecile universitare, care trebuie să completeze fondul de carte necesar pentru studenţii cu CES, să organizeze activităţi de sprijin pentru ei, să contribuie la formarea unei comunităţi universitare incluzive. Accesul la informaţie pentru anumite categorii de studenţi este extrem de important şi destul de dificil. Doar în unele instituţii, în baza proiectelor internaţionale, s-au creat laboratoare/centre/aule speciale, s-au procurat soft-uri educaţionale şi programe pentru studenţii cu CES. În Universitatea de Stat din Moldova, participanta la proiectul Tempus „Moldinclud” a fost instituit pe lângă Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei un laborator de consultanţă psihologică pentru studenţii cu CES, dotat şi cu tehnică specială. Cursul „Educaţia incluzivă” a fost inclus în planurile de învăţământ pentru specialităţile domeniului 14 „Ştiinţe ale Educaţiei”, pentru celelalte specialităţi în cursul de Pedagogie a fost introdus ca unitate de conţinut. La unele facultăţi, cursul „Educaţie incluzivă” are statut de curs opţional la pedagogie. Acest modul şia găsit oglindire şi în formarea continuă a profesorilor din învăţământul preuniversitar. Problema incluziunii şi-a găsit reflectare în tematica tezelor de licenţă şi de master, în temele de studii doctorale, studii şi articole ştiinţifice. O aşa abordare multidimensională va contribui la formarea iniţială şi continuă a viitorilor lucrători din sistemul educaţional în calitate de promotori şi realizatori ai educaţiei incluzive, iar comunităţile universitare vor constitui un nucleu al societăţii incluzive.