Politica de achiziţii (PA) este un instrument de bază al managementului colecţiilor de bibliotecă la etapa actuală. Scopul ei constă în asigurarea calităţii dezvoltării colecţiilor, în conformitate cu cerinţele informaţionale ale utilizatorilor şi obiectivele bibliotecii. Conform viziunii IFLA, adoptarea PA prezintă următoarele avantaje principale: contribuie la selectarea riguroasă a documentelor de achiziţie eliminând influenţa factorului subiectiv; furnizează sugestii în planificarea dezvoltării colecţiilor; asigură transparenţa procesului achiziţiei pentru utilizatori şi organele finanţatoare; oferă informaţii ample şi obiective partenerilor vizând partajarea resurselor [1].  Biblioteconomiştii din Republica Moldova apreciază adecvat rolul şi importanţa PA. Tematica dată este reflectată în cadrul învăţământului biblioteconomic universitar şi de formare profesională continuă. De politici documentare scrise, declarate public dispun: BNRM, DIB ULIM, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”. Interes vădit la definitivarea PA demonstrează şi alte biblioteci universitare, de colegiu, publice. Totodată, practica denotă că elaborarea PA este complicată, bibliotecile confruntându-se în această privinţă cu multiple impedimente. Identificarea dificultăţilor şi a problemelor pe care acestea le generează este necesară pentru căutarea unor soluţii constructive, realiste. Unul din obiectivele majore ale PA este determinarea conţinuturilor achiziției vizavi de domeniile, temele, subiectele ce urmează să fie reflectate în colecţii. Anume de aceasta sunt interesaţi cel mai mult utilizatorii. De aici rezultă şi funcţionalitatea bibliotecii. Însă promovarea direcţiei de politică nominalizate este limitată, fiind imposibilă acoperirea documentară necesară a tuturor sferelor ştiinţei şi producţiei. Pe lângă motivul bine ştiut – insuficienţa mijloacelor băneşti, situaţia este influenţată negativ de starea nesatisfăcătoare a editării publicaţiilor în Republică pe anumite domenii, îndeosebi a celor de ramură. Astfel, în anul 2012, la domeniul tehnicii s-au publicat 45 de titluri, agriculturii – 50, medicinii şi sportului – 106 [2]. Cota la sută a acestor segmente editoriale alcătuieşte, respectiv: 1,6%, 1,8%, 3,1% – dimensiune nesatisfăcătoare nu doar pentru bibliotecile specializate, ci şi pentru cele publice.  Parţial, deficitul de literatură autohtonă poate fi înlăturat cu cea din străinătate. Aceasta din urmă, în general, este extrem de necesară dezvoltării ştiinţei. Dar şi în cazul procurării publicaţiilor de peste hotare, stabilirea prevederilor de politică este restrânsă, achiziţia fiind afectată de aşa probleme ca: preţul ridicat al resurselor informaţionale, complexitatea selectării lor ca urmare a cantităţii masive de informaţie, barierele juridice şi tehnice de cumpărare, cererea redusă din partea utilizatorilor din cauza cunoaşterii proaste a limbilor străine ş.a. PA trebuie să determine raportul dintre formate pentru documentele pasibile achiziţiei. Aceasta la fel ţine de preferinţele utilizatorilor, dar şi de integrarea bibliotecilor în societatea modernă. Şi, deoarece resursele electronice captivează astăzi sfera comunicării, bibliotecile trebuie să acorde prioritate procurării acestui tip de documente, atât pe suport material, cât şi celor virtuale. Unele politici de bibliotecă binemeritat prevăd alegerea formatului electronic în detrimentul analogului tipărit. Însă achiziţionarea resurselor electronice este o sarcină greu de realizat, îndeosebi din cauza costurilor înalte.  O metodă alternativă de procurare a produselor informatice vizează cooperarea mijloacelor băneşti prin intermediul consorţiilor bibliotecare, deşi nici aceasta nu este în totalitate convenabilă. După cum remarcă analiştii în biblioteconomie, cumpărarea „la pachet” (dar aceea la ce ne referim anume aşa se procură, fără drept de selecţie) cuprinde multe resurse în afara profilului, care trebuie achitate laolaltă cu cele necesare [3]. Un element important al PA este deciderea cu privire la achiziţionarea numărului de exemplare în raport cu titlurile. Sensul perceptului dat este evident: reducerea cantităţii de exemplare în favoarea sporirii numărului de titluri, îmbogăţindu-se astfel conţinutul bazei informaţionale a bibliotecilor. Dar, această regulă nu poate fi urmată decât de instituţiile bibliotecare dotate tehnic, care au posibilitatea să ofere acces la documente în format electronic, sau să asigure multiplicarea lor simultană. Majoritatea bibliotecilor din Republică nu pot face faţă cerinţei date. Reducerea numărului de exemplare nu înseamnă procurarea publicaţiilor într-un singur exemplar; contează condiţiile bibliotecii. Micşorarea exemplarităţii reprezintă, mai curând, o tendinţă vizavi de stabilirea parametrilor optimali. Dar şi la acest compartiment, bibliotecile din ţară întâmpină greutăţi, deoarece nu dispun de instrumentele necesare pentru elaborarea indicatorilor de achiziții: standarde, normative, metodologii. Pe de altă parte, caracterul instituţional al PA cere ca ea să se bazeze pe rezultatele cercetărilor de marketing, pe care nu orice bibliotecă le poate realiza, neavând potenţial corespunzător.  Cele menţionate supra se referă şi la aşa componente ale PA ca plenitudinea şi nivelurile de adâncime ale achiziţiei. „Plenitudinea” stabileşte dimensiunea achiziţiei în raport cu disponibilitatea publicaţiilor pe piaţa informaţională. Plenitudinea poate fi maximală, reprezentativă, selectivă etc. „Adâncimea” concretizează ce genuri de documente, în funcţie de conţinutul intelectual, sunt relevante pentru anumite domenii, subdomenii, colecţii, în parte. De exemplu, nivelul de adâncime minimă poate cuprinde doar materiale de referinţă şi manuale, iar nivelul mediu poate să includă şi monografii, şi periodice de specialitate (Aria de cuprindere a nivelurilor este determinată de către bibliotecă).PA trebuie să facă trimitere de asemenea la limba documentelor susceptibile achiziţiei. Structura lingvistică a lucrărilor procurate trebuie să satisfacă cerinţele utilizatorilor pentru informare şi lectură în limbile: oficiale ale minorităţilor naţionale, străine. Aici însă poate apărea problema stabilirii raportului de limbi, îndeosebi, dacă nu există o politică clară a statului în această privinţă, ceea cu ce de fapt se confruntă bibliotecile din ţară. Din alt punct de vedere, deficitul de publicaţii solicitate poate conduce la neglijarea criteriului lingvistic, acordându-se prioritate conţinuturilor. Problemele elaborării PA se impun şi alături de unele aspecte organizatorice legate de selectarea surselor şi metodelor de achiziţie, asigurarea ritmicităţii achiziţiei. În mod firesc, bibliotecile trebuie să facă o alegere a furnizorilor, ţinând cont de avantajele şi dezavantajele pe care aceștia le prezintă, iar pentru a garanta calitatea achiziţiei, să aplice metode flexibile de cumpărare: precomanda sau comandarea la apariţie; cumpărarea angro sau şi cu bucata etc. La fel, este importantă realizarea planică a achiziţiei, armonizând cu noutăţile editoriale. Însă pentru aceste sarcini nu poate fi trasată o politică clară din motivul cunoscutei practici a „achiziţiilor publice” în Republica Moldova, care atribuie documentelor de bibliotecă valoare de marfă. Aşadar, elaborarea PA este un proces managerial complex. Pentru a oferi o poziţie clară asigurării bibliotecii cu resurse documentare, eliminând ambiguităţile de orice natură, ea trebuie să fie bine fundamentată. Unele dificultăţi în crearea PA vizează nu doar capacitatea instituţională, ci şi soluţionarea problemelor la nivelul Sistemului Naţional de Biblioteci. În acest sens, propunem câteva sugestii: a) reflectarea în politica editorială (cel puţin, cu referire la editurile de stat) a necesităţilor şi cerinţelor documentare ale bibliotecilor; b) racordarea bugetelor pentru achiziţia de bibliotecă la costurile documentelor electronice; c) elaborarea standardelor privind dezvoltarea colecţiilor de bibliotecă, inclusiv pentru categorii de biblioteci, în parte; d) iniţierea serviciului de consulting şi asistenţă privind efectuarea cercetărilor ştiinţifice şi de marketing pentru bibliotecile care nu pot realiza o aşa activitate de sine stătător.