Cap de pornire pentru acest studiu au fost aprecierile unui bloger date muncii jurnaliştilor şi profesiei în ansamblu. Cităm ad-literam: În opinia mea lumea, a fost şi este din totdeauna plină de jurnalişti. Toţi oamenii sunt un fel de jurnalişti. În viziunea noastră este o abordare mai mult decât simplistă. În acest mod, avem de faţă o tratare incorectă a rolului şi misiunii jurnalistului, în particular, şi, grosso modo, a funcţiilor mass-media în societate. Aceasta înseamnă a egala sută la sută informaţia, prelucrată şi intermediată de jurnalist şi orientată către un public larg, cu cea difuzată de la persoană la persoană sau unei comunităţi de un om simplu. Adevărata informaţie, după cum scria Loïc Hervouet, fost Preşedinte şi director al şcolii Superioare de Jurnalism, Lille, este un lucru prea serios pentru a fi lăsată pe seama unui talent întâmplător. Cuvântul în sine este un cuvânt-ecran. Confuziile, care au apărut în ultimul timp, referitoare la meseria de jurnalist, la rolul media şi funcţiile ei în viaţa de toate zilele, sunt create ca urmare a globalizării atât al difuzării, cât şi al recepţiei informaţiei. Odată cu dispariţia limitelor de recepţie, au fost înlăturate orice impedimente pentru difuzarea oricăror mesaje. Posibilităţile şi capacităţile Internetului permit oricărui cetăţean să se includă în circuitul informaţional global cu mesaje, discursuri, opinii, care în aceeaşi clipă devin accesibile pentru orice public. Acest material, care, de regulă, nu poate fi verificat, are pretenţii de valoare mediatică şi este consumat cu o credibilitate exagerată de către milioane de vizitatori ai reţelei internaţionale. Mai mult, o parte dintre jurnalişti operează cu uşurinţă la aceste surse, fără a pune la îndoială veridicitatea şi obiectivitatea evenimentelor şi faptelor relatate, fără a se documenta suplimentar privind autenticitatea celor întâmplate. Lipsa de analiză, documentare din mai multe surse, de interpretare a faptelor şi evenimentelor conduc iremediabil la deplasarea mesajului, la prezentarea incorectă a realităţii, la complicitate în acţiunile şi tehnicile de manipulare, aplicate de surse şi, în consecinţă, la erodarea imaginii profesiei de jurnalist. Apelând la aceste surse, reprezentanţii mass-media ignorează sau subestimează faptul cointeresării directe sau camuflate a blogerilor sau altor autori virtuali în anumite conţinuturi ale mesajelor transmise. În viziunea noastră, atât vizitatorii, cât şi jurnaliştii, care se alimentează din aceste surse nu conştientizează până la capăt că autorii sau proprietarii lor din umbră sunt ghidaţi de anumite interese, care se limitează nu doar la cele de imagine. A considera drept produs mediatic orice mesaj, lansat în spaţiul public, este egal cu subminarea drepturilor cetăţenilor la o informare corectă, obiectivă, echidistantă despre ceea ce se întâmplă în ţară şi în lume. Statutul instituţionalizat al jurnalistului, care reprezintă nu numai o organizaţie mediatică concretă, dar şi un public de consumatori mai mult sau mai puţin stabil, dictează un anumit comportament, un model de responsabilitate faţă de munca sa, un sistem de valori, care constituie o parte integră a comunităţii mediatice. Aceste valori constituie un element intrinsec al personalităţii individului, al jurnalistului. Or, depersonificarea acestei profesii cu responsabilităţile ei mediatice în faţa cetăţenilor ar putea avea urmări serioase nu numai în contextul pierderii esenţiale a credibilităţii maselor faţă de instituţiile mediatice, dar şi sub aspectul prezentării opace, deformate a realităţii. Un jurnalism convenţional ar duce la convenţuinalitatea profesiei, aşadar, la mutilarea şi dispariţia ei. Erodarea jurnalismului ca profesie are loc şi sub influenţa factorului endogen, nu numai celui exogen, descris anterior. Fenomenul comercializării presei, angajării mass-media la diferite forţe politice sau oligarhice de la noi din ţară sau de peste hotare, afirmarea identităţii sociale şi a rolului politic al mijloacelor de informare în masă, interferenţa tot mai activă a câmpurilor politice şi mediatice au condus la exagerarea din partea unor reprezentanţi ai presei a rolului şi misiunii jurnalistului vizavi de societate şi putere. În ultimul timp, în mass-media din Republica Moldova, din România observăm tot mai mult, în special, în audiovizual şi Internet, cum jurnaliştii se complac în rolul de suverani mediatici, de judecători ai tuturor şi la toate. În unele dezbateri cu liderii politici, jurnaliştii se lansează cu acuzaţii, uneori puţin inteligente, la adresa invitaţilor, comentează declaraţiile acestora, operează cu zvonuri şi bârfe, neverificate şi prezentate drept fapte autentice şi de interes public. De multe ori, jurnaliştii solicită explicaţii de la actorii politici în domenii care nu ţin de atribuţiile şi competenţele lor directe. Aceste lucruri se fac nu pentru a ajuta publicul să perceapă esenţa celor ce s-a întâmplat sau se întâmplă în viaţa social-politică a ţării sau comunităţii, dar pentru a-l discredita şi umili pe invitat în faţa unui public imens. Prin aceasta reprezentantul instituţiei mediatice încearcă să se ridice asupra tuturor actorilor, să-i substituie, să se transforme în supra-om cu misiuni deosebite. Goana după rating, după imagine/profit, lupta pentru audienţă exclude din start orice modele responsabile de comportament, de onestitate şi morală. Profesionalismul, criteriile şi principiile lui sunt aduse jertfă viţelului de aur. În cazul dat, statutul de cea de-a patra putere, atribuită jurnalismului de către societate, este doborât de mania suveranităţii şi, iminent, a tiraniei mediatice. Un argument al profesionalismului în asemenea intervenţii mediatice ar fi încercarea jurnalistului de a adresa întrebări, ce interesează publicul larg, de a insista perseverent, dar în mod civilizat, la răspunsuri concrete, la temă din partea actorului politic. Demonstrând un nivel de cultură interioară, principii şi valori ale unui veritabil jurnalism, reprezentantul instituţiei mediatice va confirma în faţa consumatorilor că prin poziţia şi profesionalismul său, prin implicarea sa mediatică el este un catalizator al proceselor pozitive, care au loc sau urmează a demara în societate. Considerăm că în ultimii ani în mass-media autohtonă, ca urmare, în mare parte, a proceselor comune, care au loc în presa electronică, scrisă şi interactivă din lume, profesionalismul jurnalistic, criteriile lui fundamentale sunt periclitate de dictatura divertismentului, în special, în ştirile de televiziune şi radio. Ambalarea informaţiei nesemnificative, lipsită de interes public, în spectacol, în situaţii de divertisment la fel demonstrează o atitudine nihilistă, arogantă a producătorilor media faţă de valorile profesionale ale meseriei de jurnalist. De fapt, acest lucru este conştientizat de către producători. Produsul mediatic servit zilnic necesită permanent noi abordări, noi forme de prezentare pentru a atrage publicul. Cea mai uşoară cale este jocul, divertismentul, în care se îmbracă şi politicul, şi violenţa, şi teroarea, şi sărăcia, şi luxul vedetelor, şi lipsa de perspectivă. Visul şi mitul devin realitate, realitatea este transfigurată în lumea iluzorie. Consumatorul este bombardat cu realul–ireal al divertismentului informaţional, cu publicitate, şanse şi oferte. Aici jurnalismul îşi trădează profesia şi se subordonează pe deplin intereselor profitului, scopurilor comerciale. Consecinţele muncii sale, impactul nociv al acestui produs mediatic pentru consumatori sunt chestiuni care nu deranjează jurnaliştii. După noi potopul este o realitate pentru relaţiile de piaţă, inclusiv în mass media. Se pare că controversa dintre jurnalismul cetăţenesc al responsabilităţii sociale, şi cel libertarian, bazat cu preponderenţă pe relaţiile economiei de piaţă, este atenuată şi trecută cu vederea şi de consumatorii produsului mediatic, de jurnalişti, de comunităţile lor profesionale. Cu regret, nici sectorul asociativ din Republica Moldova nu abordează aceste aspecte.   Problemele unui jurnalism profesionist nu sunt doar nişte chestiuni de branşă. Ele rămân a fi o preocupare a formatorilor de jurnalişti, a reprezentanţilor mass-media, de care depinde comportamentul şi calitatea producţiei lor, determinarea în continuare a identităţii lor profesionale şi păstrării standardelor europene ale meseriei. În acest scop, este necesară crearea unui mediu, în care ar fi implementate şi strict protejate normele şi standardele profesionale, inclusiv prin sancţiuni ale comunităţii gazetăreşti pentru oricare devieri sau violări ale acestor reguli. Jurnalismul profesionist urmează să fie o preocupare a elitelor politice, a comunităţii noastre intelectuale. A concepe jurnalistul ca un om simplu, iar jurnalismul ca o nonprofesie, înseamnă a deschide larg uşile în faţa semidocţilor şi amatorilor, care ar crea mediul informaţional public fără nici o responsabilitate. În acest caz, cu greu putem intui gradul de degradare, la care ar putea fi supusă societatea noastră cu democraţia ei incipientă şi fragilă.