Contribuţia oamenilor de ştiinţă la comunicarea ştiinţei
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
1192 15
Ultima descărcare din IBN:
2023-05-21 09:22
SM ISO690:2012
ŢURCAN, Nelly. Contribuţia oamenilor de ştiinţă la comunicarea ştiinţei. In: Integrare prin cercetare și inovare.: Ştiinţe sociale , 26-28 septembrie 2013, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: CEP USM, 2013, 2013, R, SS, pp. 43-45.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare și inovare.
R, SS, 2013
Conferința "Integrare prin cercetare și inovare"
Chișinău, Moldova, 26-28 septembrie 2013

Contribuţia oamenilor de ştiinţă la comunicarea ştiinţei


Pag. 43-45

Ţurcan Nelly
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
Disponibil în IBN: 8 iunie 2020


Rezumat

Impactul real al cercetării ştiinţifice poate fi determinat doar pe baza unui dialog cu o gamă largă de actori sociali, printre care se identifică şi publicul larg. Relevanţa dialogului privind ştiinţa, rolul ei pentru societate depind de cultura ştiinţifică a publicului. Cultură ştiinţifică a societăţii reprezintă un sistem integrat care apreciază valoarea socială şi promovează pe scară largă ştiinţa propriu-zisă şi educaţia ştiinţifică [1, p.36]. Soluţionarea problemei comunicării între savanţi şi public nu constă în transmiterea unui volum cât mai mare de informaţie despre ştiinţă, dar în realizarea unei comunicări şi dialog mai eficient despre ştiinţă. Pornind de la acest considerent, a fost oportună studierea disponibilităţii savanţilor din Republica Moldova de a comunica cu societatea asupra problemelor ştiinţifice, de a contribui la formarea culturii ştiinţifice a publicului, precum şi de a determina în ce măsură mass-media poate media această comunicare. În cadrul studiului sociologic, realizat în perioada decembrie 2010februarie 2011 [2], savanţii s-au pronunţat vizavi de tipul cunoştinţelor care trebuie să fie difuzate pentru public. Opiniile savanţilor nu sunt contradictorii asupra tipului de cunoştinţe care trebuie comunicate publicului şi despre care savanţii urmează să dialogheze cu publicul larg. Oamenii de ştiinţă din toate domeniile, practic, sunt unanimi că dialogul cu societatea trebuie să fie axat pe rezultatele ştiinţifice noi (53,5%), posibilitatea utilizării cunoştinţelor noi bazate pe cercetare (63,1%), problemele etice, sociale şi politice ale cercetării (28,1%). Doar 6 (0,7%) dintre cercetătorii care au participat la sondaj nu au putut să determine ce tipuri de cunoştinţe trebuie să fie comunicate publicului larg. În acelaşi timp, 2 savanţi (0,2%) consideră că ar fi necesar să se discute asupra tuturor problemelor menţionate. Aceste opinii ale cercetătorilor demonstrează că societatea trebuie să fie activă privind problematica ştiinţifică nu doar atunci când este vorba despre rezultatele noi ale cercetărilor ştiinţifice, dar şi în cazul problemelor etice ale cercetării, consecinţele rezultatelor cercetărilor pentru societate, politicile de dezvoltare ale ştiinţei etc. Responsabilitatea savanţilor în comunicarea cu societatea despre problemele ştiinţei a fost sesizată în răspunsurile la întrebarea privind obligaţiunile savanţilor şi ale instituţiilor de cercetare pentru diseminarea cunoştinţelor şi a informaţiei despre rezultatele cercetărilor ştiinţifice. Marea majoritate a cercetătorilor consideră că responsabilitatea trebuie, în egală măsură, să revină atât savanţilor (57,9%), cât şi departamentului specializat din cadrul instituţiei (57,4%). Aceste departamente trebuie să organizeze diverse activităţi cu participarea savanţilor pentru publicul larg, să editeze materiale ce promovează rezultatele ştiinţifice şi să conlucreze cu mass-media pentru a dialoga cu societatea despre ştiinţă. De asemenea, în opinia cercetătorilor, pentru a contribui la formarea culturii ştiinţifice a societăţii în procesul de comunicare a ştiinţei trebuie să participe administraţia instituţiei (16,5%), administraţia departamentului, a catedrei sau a facultăţii (27,1%). Au fost pronunţate opinii pentru participarea muzeelor instituţiilor (2,7%) în această activitate, precum şi implicarea altor structuri ale instituţiilor de cercetare, cum ar fi bibliotecile 0,4%). Este salutabilă disponibilitatea cercetătorilor din cadrul diferitelor instituţii ştiinţifice de a promova rezultatele cercetărilor şi de a contribui la formarea culturii ştiinţifice a societăţii. Circa 60% din cercetători sunt interesaţi să contribuie la comunicarea despre ştiinţă prin diferite medii. În contextul analizei răspunsurilor cercetătorilor privind disponibilitatea şi interesul acestora de a contribui la formarea culturii ştiinţifice a publicului larg prin diferite mijloace de comunicare, se evidenţiază filierele tradiţionale de comunicare. Cercetătorii sunt interesaţi într-o măsură foarte mare şi destul de mare de a contribui la formarea culturii ştiinţifice a publicului prin conferinţe, seminare, ateliere sau alte prezentări orale pentru publicul limitat (86%); lecţii publice, dezbateri sau alte prezentări orale pentru publicul larg, precum şi prin reviste de popularizare a ştiinţei (77,6%). De asemenea, cercetătorii au menţionat că sunt foarte mult şi destul de mult interesaţi să comunice prin site-ul Web instituţional (68,7%), cărţi de popularizare a ştiinţei (65,3%). Rata cea mai înaltă a celor care manifestă un interes redus pentru anumite medii a fost înregistrată pentru mijloacele mass-media. Astfel, 22,7% din cercetători menţionează că puţin, iar 7,3% deloc nu sunt interesaţi în comunicarea prin ziare; 24,9% sunt puţin interesaţi şi 13% deloc nu sunt interesaţi în comunicarea prin radio, iar 8,5% nu manifestă nici un interes şi 18,3% au remarcat un interes redus pentru comunicarea prin TV. Putem presupune că acest dezinteres este rezultatul unor neînţelegeri sau bariere de comunicare care există între savanţi şi jurnalişti [3]. Ele sunt influenţate de mai mulţi factori care inhibă comunicarea eficientă, cum ar fi, de exemplu factori de ordin psihologic, social, cultural, politic, lingvistic sau semantic. În special, se menţionează că există diferenţe în cultura savanţilor şi a cea a jurnaliştilor, iar neînţelegerea apare atunci când unii nu recunosc hotarele culturale care trebuie depăşite pentru o comunicare eficientă [4]. Medierea ştiinţei este deosebit de importantă, deoarece majoritatea populaţiei află despre riscurile pentru sănătatea publică şi pentru mediu prin intermediul mass-media, mai degrabă decât în baza experienţei personale. Totodată, publicul primeşte cele mai multe informaţii cu privire la ştiinţă de la jurnalişti, din presa scrisă, de la radiodifuziune, presa electronică. În plus, mass-media, acţionând în rolul său de „câine de pază”, exercită un control cu privire la ştiinţă prin menţinerea ochiului public pe tendinţele de dezvoltare ale ştiinţei, precum şi rezultatele sale. Potrivit rezultatelor obţinute în urma cercetării sociologice, 43,3% din respondenţi au exprimat un acord total că prin intermediul mass-media este creată o imagine pozitivă a ştiinţei. În acelaşi timp, 51,2% au manifestat un dezacord total potrivit cărora mass-media nu este necesară pentru comunicarea ştiinţifică. Analiza opţiunilor cercetătorilor reliefează, în linii mari, o atitudine pozitivă faţă de mass-media şi accentuează necesitatea ei nu doar pentru a crea o imagine pozitivă a ştiinţei. Comunicarea ştiinţifică prin mass-media, în opinia savanţilor, facilitează stabilirea contactelor între oamenii de ştiinţă, întreprinzători şi finanţatori (34,6% acord total); facilitează înţelegerea publică privind aplicarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice (30,5% acord total); sprijină ştiinţa (33,5% acord total); facilitează înţelegerea publică a dimensiunilor etice, sociale şi politice ale ştiinţei (27,8% acord total). Doar 2,4% din respondenţi au exprimat un acord total privind faptul că nu este necesar de a comunica despre ştiinţă prin mass-media. Remarcăm că această opinie a fost exprimată în special de tinerii cercetători cu vârsta între 20-29 de ani, care nu au încă suficientă experienţă în domeniul cercetării ştiinţifice şi comunicării ştiinţei. Din răspunsurile respondenţilor relevăm că circa 20% dintre cei chestionaţi nu au putut să aprecieze rolul mass-media în comunicarea ştiinţifică. Astfel, de exemplu, 16,4% nu au avut o apreciere delimitată asupra faptului dacă comunicarea prin mass-media sprijină ştiinţa, 16,1% au fost indecişi dacă mass-media facilitează înţelegerea publică privind aplicarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice în practică. Acest fapt se explică prin existenţa unei suspiciuni faţă de mass-media din partea unor cercetători. Atitudinea faţă de ştiinţă se creează prin educarea necesităţii de a cunoaşte, a spiritului interogativ şi critic. Un rol important în acest sens le revine diferitelor structuri: instituţii de cercetare, muzee, biblioteci, precum şi mass-media care sunt intermediari între societate şi comunitatea ştiinţifică, dar, în acelaşi timp, contribuie la formarea culturii ştiinţifice prin popularizarea rezultatelor ştiinţifice şi tehnologice.