New media reprezintă o forţă absolută şi omniprezentă care s-a impus în ultimul deceniu ca un sistem cu o putere de influenţă deosebită, având un impact major asupra aspectelor psihologice, economice, politice, culturale şi educaţionale ale vieţii individului. Într-o accepţiune generală, noile media cuprind: a) mijloacele de informare tradiţionale (ziarul, radioul, televiziunea) proiectate pe Web şi b) formele native de comunicare ale acestui spaţiu: siteurile, blogurile şi reţelele de socializare. Caracterizate de rapiditatea comunicării la distanţă, de o memorie cu un potenţial enorm şi un nivel sporit de interactivitate, noile media permit desfăşurarea actului de comunicare în diverse moduri:  1. one-to-one (unul-către-unul);  2. one-to-many (unul-către-mai mulţi);  3. many-to-many (mai mulţi-către-mai mulţi).  Comunicarea digitală permite şi condiţionează perceperea simultană la nivel intercognitiv a experienţelor colective şi contribuie la schimbarea relaţiilor omului cu lumea înconjurătoare, prin crearea unei realităţi virtuale, considerată „realitatea omului modern”. Noile media tind să reducă şi să modifice relaţiile interpersonale. Individul este pus instantaneu în contact cu evenimentele ce au loc în diverse colţuri ale lumii. Astfel reducându-se distanţele spaţiale şi temporale ce contribuie treptat la formarea unei „conştiinţe planetare”.  Astăzi, în întreaga lume, sunt frecvent utilizate noţiunile de „societate informaţională” şi „societate a cunoaşterii”. Societatea informaţională nu poate fi separată de societatea cunoaşterii şi viceversa, astfel, fiind asigurată evoluţia şi dezvoltarea durabilă în contextul „noilor forme de guvernare”, „noii economii” şi „noii culturi”, bazate în principal pe activităţi intelectuale intensive. Informarea, persuadarea şi propaganda devin factori de prim ordin în controlul social-politic. Sugerând semnificaţii – oferă şi soluţii, asociază anumite grupuri, tipuri de valori, creează anxietate, legitimizează sau justifică statu-quo-ul anumitor sisteme. Vectorii societăţii informaţionale şi ai societăţii cunoaşterii sunt de natură tehnologică şi funcţională.  1. Vectorii tehnologici se referă la dezvoltarea internetului prin extensiune geografică, sisteme expert dotate cu inteligenţă artificială, nanotehnologia şi nanoelectronica – considerate principalul suport pentru procesarea informaţiei. 2. Vectorii funcţionali vizează managementul cunoaşterii pentru diverse instituţii, marketingul strategic, generarea de noi cunoştinţe şi dezvoltarea de noi forme de cultură [1, p.395].Numărul vectorilor funcţionali este în continuă creştere, datorită faptului că tot mai multe domenii de activitate devin dependente de produsele tehnologiei informaţionale şi ale tehnologiei comunicaţiilor. Informaţiile acumulate zi de zi capătă un caracter de mozaic, ce nu mai corespunde categoriilor de principii intelectuale tradiţionale, fără însă a nega valoarea implicită sau explicită a cunoştinţelor acumulate. În aceste circumstanţe, apar şi o serie de efecte ale new media, printre cele mai importante:   efectul de separare – cel ce vizează linia de marcaj dintre lumea reală şi cea virtuală, dimensiuni în care evaluarea unor ipoteze lansate şi prognozarea unor consecinţe se face în funcţie de timp şi cantitatea de informaţii transmise, calitatea fiind rezervată doar pentru intensificarea proceselor;  efectul de focalizare – presupune o pseudoanaliză a similitudinilor dintre procesul de căutare şi cercetare a informaţiilor şi procesul ce implică raţionamente logico-probabilistice în luarea anumitor decizii [2, p. 63-72];  efectul de agendă on-line – se referă la capacitatea mass-media de a influenţa publicul din perspectiva percepţiei mintale asupra realităţii, amplificând importanţa unei probleme prin expunerea proeminentă a unor fapte, prezentarea în mod repetat a anumitor evenimente şi plasarea acestora într-o anumită ordine. Formula generală a efectului de agendă on-line implică trei vectori principali: 1. actualizarea conştientizată, 2. sensibilizarea proeminentă şi 3. prioritatea promovării produsului informaţional în circuitul realităţii virtuale. Creierul uman conţine o ierarhie de procesori ce operează în paralel. Graţie acestui paralelism, anumite funcţii răspund, în acelaşi timp, stimulilor ce vin, atât din lumea reală, cât şi cea virtuală. Actualele perspective ale psihologiei cognitive aplicate în studierea efectelor new media evidenţiază:  a) o teză – ce demonstrează contribuţia la cunoaştere prin gradul în care mijloacele de informare reflectă şi creează realitatea;  b) o antiteză – care prezintă impactul ideilor şi opiniilor neaşteptate;  c) o sinteză – ce prevede integrarea aşteptărilor şi care odată sedimentate conduc la reluarea procesului la nivel cognitiv.  Cognitivismul reprezintă norme conform cărora comportamentul uman poate fi înţeles din momentul în care este înţeles şi modul de gândire al oamenilor. Prima teorie cognitivă asupra modului în care creierul procesează informaţia, aparţine psihologului D.Hebb. Aceasta se referă la „modurile de transmitere a informaţiei, teorii lingvistice, limite ale capacităţii de procesare şi procesarea serială sau paralelă a informaţiei” [3]. Studierea detaliată a sistemului cognitiv uman şi a subsistemelor sale (memoria, gândirea, limbajul, motivaţia, percepţia) este necesară la etapa stabilirii ordinii ierarhice a evenimentelor, precum şi a perioadei de menţinere a acestor ierarhii. Un subiect se raportează la realitate din perspectivă cognitivă, implicând necesităţi şi aspiraţii ale eului psihologic şi ale eului social. În acest sens, H.Mead distinge două aspecte ale eului: 1. eul psihologic – care ar reprezenta eul ca subiect; 2. eul social – care ar reprezenta eul ca obiect. Mai exact: „eul psihologic este reacţia organismului la atitudinile celorlalţi şi eul social este ansamblul organizat de atitudini ale celorlalţi pe care ni le asumăm” [4, p.38]. Orice act cognitiv, afectiv sau comportamental are la bază, în ultimă instanţă, un motiv şi un impuls intern, rezultat din interacţiunea dialectică a coordonatelor sistemului. În acest caz, motivaţia îndeplineşte o dublă funcţie, cea de direcţionare, orientare şi cea de alimentare şi potenţare a unui tip sau altul de comportament.  Originea motivului delimitează motive primare (biologice/înnăscute) şi secundare sau derivate (psihologice/dobândite). Sursa acestora desemnează: a) motive raţionale – care domină deciziile de comportament; b) motive emoţionale – cele legate de satisfacerea unor nevoi psihologice ale individului; c) motive de conştientizare – ce presupun atât înţelegerea raţională a fenomenelor ce au loc într-o societate, cât şi analiza pragmatică a detaliilor cu referire la anumite schimbări; d) motive atitudinale – ce vizează starea mintală sau neurală de pregătire organizată prin experienţă [5, p.37].  În această ordine de idei, evidenţiem faptul că new media are misiunea de a identifica potenţialuri neexplorate, totodată direcţionând indivizii către o reevaluare continuă a scării de valori la nivelul educaţiei, formării şi culturii. Având o importanţă considerabilă în depozitarea cunoaşterii, în organizarea memoriei colective, în general, şi cea a individului, în particular, new media contribuie la remodelarea matricilor sociale, politice şi culturale ale unei societăţi.

New media reprezintă o forţă absolută şi omniprezentă care s-a impus în ultimul deceniu ca un sistem cu o putere de influenţă deosebită, având un impact major asupra aspectelor psihologice, economice, politice, culturale şi educaţionale ale vieţii individului. Într-o accepţiune generală, noile media cuprind: a) mijloacele de informare tradiţionale (ziarul, radioul, televiziunea) proiectate pe Web şi b) formele native de comunicare ale acestui spaţiu: siteurile, blogurile şi reţelele de socializare. Caracterizate de rapiditatea comunicării la distanţă, de o memorie cu un potenţial enorm şi un nivel sporit de interactivitate, noile media permit desfăşurarea actului de comunicare în diverse moduri:  1. one-to-one (unul-către-unul);  2. one-to-many (unul-către-mai mulţi);  3. many-to-many (mai mulţi-către-mai mulţi).  Comunicarea digitală permite şi condiţionează perceperea simultană la nivel intercognitiv a experienţelor colective şi contribuie la schimbarea relaţiilor omului cu lumea înconjurătoare, prin crearea unei realităţi virtuale, considerată „realitatea omului modern”. Noile media tind să reducă şi să modifice relaţiile interpersonale. Individul este pus instantaneu în contact cu evenimentele ce au loc în diverse colţuri ale lumii. Astfel reducându-se distanţele spaţiale şi temporale ce contribuie treptat la formarea unei „conştiinţe planetare”.  Astăzi, în întreaga lume, sunt frecvent utilizate noţiunile de „societate informaţională” şi „societate a cunoaşterii”. Societatea informaţională nu poate fi separată de societatea cunoaşterii şi viceversa, astfel, fiind asigurată evoluţia şi dezvoltarea durabilă în contextul „noilor forme de guvernare”, „noii economii” şi „noii culturi”, bazate în principal pe activităţi intelectuale intensive. Informarea, persuadarea şi propaganda devin factori de prim ordin în controlul social-politic. Sugerând semnificaţii – oferă şi soluţii, asociază anumite grupuri, tipuri de valori, creează anxietate, legitimizează sau justifică statu-quo-ul anumitor sisteme. Vectorii societăţii informaţionale şi ai societăţii cunoaşterii sunt de natură tehnologică şi funcţională.  1. Vectorii tehnologici se referă la dezvoltarea internetului prin extensiune geografică, sisteme expert dotate cu inteligenţă artificială, nanotehnologia şi nanoelectronica – considerate principalul suport pentru procesarea informaţiei. 2. Vectorii funcţionali vizează managementul cunoaşterii pentru diverse instituţii, marketingul strategic, generarea de noi cunoştinţe şi dezvoltarea de noi forme de cultură [1, p.395].Numărul vectorilor funcţionali este în continuă creştere, datorită faptului că tot mai multe domenii de activitate devin dependente de produsele tehnologiei informaţionale şi ale tehnologiei comunicaţiilor. Informaţiile acumulate zi de zi capătă un caracter de mozaic, ce nu mai corespunde categoriilor de principii intelectuale tradiţionale, fără însă a nega valoarea implicită sau explicită a cunoştinţelor acumulate. În aceste circumstanţe, apar şi o serie de efecte ale new media, printre cele mai importante:   efectul de separare – cel ce vizează linia de marcaj dintre lumea reală şi cea virtuală, dimensiuni în care evaluarea unor ipoteze lansate şi prognozarea unor consecinţe se face în funcţie de timp şi cantitatea de informaţii transmise, calitatea fiind rezervată doar pentru intensificarea proceselor;  efectul de focalizare – presupune o pseudoanaliză a similitudinilor dintre procesul de căutare şi cercetare a informaţiilor şi procesul ce implică raţionamente logico-probabilistice în luarea anumitor decizii [2, p. 63-72];  efectul de agendă on-line – se referă la capacitatea mass-media de a influenţa publicul din perspectiva percepţiei mintale asupra realităţii, amplificând importanţa unei probleme prin expunerea proeminentă a unor fapte, prezentarea în mod repetat a anumitor evenimente şi plasarea acestora într-o anumită ordine. Formula generală a efectului de agendă on-line implică trei vectori principali: 1. actualizarea conştientizată, 2. sensibilizarea proeminentă şi 3. prioritatea promovării produsului informaţional în circuitul realităţii virtuale. Creierul uman conţine o ierarhie de procesori ce operează în paralel. Graţie acestui paralelism, anumite funcţii răspund, în acelaşi timp, stimulilor ce vin, atât din lumea reală, cât şi cea virtuală. Actualele perspective ale psihologiei cognitive aplicate în studierea efectelor new media evidenţiază:  a) o teză – ce demonstrează contribuţia la cunoaştere prin gradul în care mijloacele de informare reflectă şi creează realitatea;  b) o antiteză – care prezintă impactul ideilor şi opiniilor neaşteptate;  c) o sinteză – ce prevede integrarea aşteptărilor şi care odată sedimentate conduc la reluarea procesului la nivel cognitiv.  Cognitivismul reprezintă norme conform cărora comportamentul uman poate fi înţeles din momentul în care este înţeles şi modul de gândire al oamenilor. Prima teorie cognitivă asupra modului în care creierul procesează informaţia, aparţine psihologului D.Hebb. Aceasta se referă la „modurile de transmitere a informaţiei, teorii lingvistice, limite ale capacităţii de procesare şi procesarea serială sau paralelă a informaţiei” [3]. Studierea detaliată a sistemului cognitiv uman şi a subsistemelor sale (memoria, gândirea, limbajul, motivaţia, percepţia) este necesară la etapa stabilirii ordinii ierarhice a evenimentelor, precum şi a perioadei de menţinere a acestor ierarhii. Un subiect se raportează la realitate din perspectivă cognitivă, implicând necesităţi şi aspiraţii ale eului psihologic şi ale eului social. În acest sens, H.Mead distinge două aspecte ale eului: 1. eul psihologic – care ar reprezenta eul ca subiect; 2. eul social – care ar reprezenta eul ca obiect. Mai exact: „eul psihologic este reacţia organismului la atitudinile celorlalţi şi eul social este ansamblul organizat de atitudini ale celorlalţi pe care ni le asumăm” [4, p.38]. Orice act cognitiv, afectiv sau comportamental are la bază, în ultimă instanţă, un motiv şi un impuls intern, rezultat din interacţiunea dialectică a coordonatelor sistemului. În acest caz, motivaţia îndeplineşte o dublă funcţie, cea de direcţionare, orientare şi cea de alimentare şi potenţare a unui tip sau altul de comportament.  Originea motivului delimitează motive primare (biologice/înnăscute) şi secundare sau derivate (psihologice/dobândite). Sursa acestora desemnează: a) motive raţionale – care domină deciziile de comportament; b) motive emoţionale – cele legate de satisfacerea unor nevoi psihologice ale individului; c) motive de conştientizare – ce presupun atât înţelegerea raţională a fenomenelor ce au loc într-o societate, cât şi analiza pragmatică a detaliilor cu referire la anumite schimbări; d) motive atitudinale – ce vizează starea mintală sau neurală de pregătire organizată prin experienţă [5, p.37].  În această ordine de idei, evidenţiem faptul că new media are misiunea de a identifica potenţialuri neexplorate, totodată direcţionând indivizii către o reevaluare continuă a scării de valori la nivelul educaţiei, formării şi culturii. Având o importanţă considerabilă în depozitarea cunoaşterii, în organizarea memoriei colective, în general, şi cea a individului, în particular, new media contribuie la remodelarea matricilor sociale, politice şi culturale ale unei societăţi.