Republica Moldova este un stat nou „suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale” [1]. Până la 27 august 1991, când a fost proclamat prin Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, un atare stat nu a existat în lume. A fost Basarabia – gubernie rusească, ruptă din trupul Principatului Moldovei şi anexată la Imperiul Rus, a fost RSS Moldovenească, formată, după cum subliniază Declaraţia de Independenţă, „fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din RASS Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, de Sovietul Suprem al URSS”, „iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 Decretul cu privire la stabilirea graniţei între RSS Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească, acte normative prin care s-a încercat, în absenţa oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenența noii republicii la URSS” [2]. O trecere de două decenii este suficient timp ca să se producă schimbări în societate, în relaţiile umane, să apară structuri sociale, să se contureze o nouă stratificare socială, să se profileze noi elite. Elita constituie „Un grup de persoane care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros, mai dens într-o comunitate, o societate” [3]. Vilfredo Pareto consideră că elita „este consitituită din indivizi care exercită funcţii de conducere”. Există „elită guvernamentală, care joacă un rol fundamental în conducerea statului, şi elita neguvernamentală. Elita există şi guvernează în toate societăţile, indiferent de regimul politic (democraţie, monarhie, republică etc.) sau cel economic (capitalism, socialism etc.)” [4]. Elitele de astăzi ale Republicii Moldova sunt exponenţi ai structurilor şi straturilor sociale. Ele se formează odată cu acumularea unui nou capital uman, de noi viziuni de care dau dovadă în luarea deciziilor de ordin politic, economic, social, cultural. Elitele nu apar şi dispar brusc, ele se dezvoltă evolutiv. Elitele societăţii moldoveneşti contemporane poartă cu ele şi însemnele trecutului sovietic socialist, peste care se suprapun simbolurile unei democraţii neoliberale, în curs de formare, însoţite de regăsirea identităţii de neam, de recunoaşterea valorilor istorice, lingvistice, ştiinţifice naţionale. Pentru a înţelege mai clar ce reprezintă elitele de astăzi, vom face o scurtă incursiune în trecutul socialist, comunist al RSS Moldoveneşti. În 1940, când teritoriul românesc dintre râurile Nistru şi Prut a fost anexat la URSS populaţia de aici făurea împreună cu tot poporul român România modernă. Elitele ţării, miniştrii ei, conducătorii de ranguri înalte, profesorii universităţilor – toţi aveau studii făcute în ţările dezvoltate ale Occidentului.Ei au reuşit să formeze o economie bazată pe principii liberale, să creeze premise ale dezvoltării societăţii româneşti postmoderne. În perioada interbelică, România era a şasea ţară în Europa Centrală după numărul de populaţie. Reforma agrară întreprinsă în 1921, fiind una dintre cele mai radicale reforme din Europa Răsăriteană a produs schimbări rapide în sectorul de bază al economiei naţionale, în perioada interbelică România a cunoscut epoca ei de aur, numai în două decenii, după ce a ieşit din criza economică a anilor 19291933, a înregistrat un progres spectaculos [5]. Dupa 1940, procesele dezvoltării economice şi socioculturale în RSS Moldovenească au fost reorientate pe noi vectori; ai socialismului sovietic. În scurt timp, s-au produs schimbări în domeniile: social, demografic, politic, economic. Respectiv, în anii 1940-1990, s-au produs schimbări şi în structura socială. Cu metode bolşevice, prin aplicarea instrumentelor şi mecanismelor de dictatură şi teroare se năştea un om nou – omul sovietic, se forma o nouă societate, zisă socialistă. După teoria marxistă, în societatea nouă clasele exploatatoare erau lichidate cu strictețe. Astfel au fost nimicite în închisorile NCVD-ului, duse în Siberia elitele formate in perioada interbelică şi care nu s-au refugiat în ţară: activiştii partidelor – elita politică, oamenii de cultură, profesorii – elita intelectuală, oamenii de afaceri, gospodarii satelor – elita economică. În loc se forma o societate fără de clase antagoniste din muncitori şi proletari, fără nici un fel de proprietate – elite ale bolșevismului, şi ţărănimea kolhoznică, care mai putea să deţină unele mici proprietăţi private. Între aceste două se situa pătura socială a intelectualilor, preponderent de proveniența dintre muncitori şi țărani. Pentru a înţelege mai bine procesele social-politice ce se desfăşoară în R.Moldova, trebuie să cunoaştem mai întâi de unde vin,care sunt originile forţelor ce mişcă societatea acestui stat nou, cum au apărut şi cum se constituie elitele lui politice, economice, intelectuale. Din aceste considerente mai întâi trebuie să cunoaștem structura forţelor conducătoare, formatoare ale societăţii din Moldova Sovietică în timpul făuririi socialismului dezvoltat: cine reprezenta elitele conducătoare, nomenclaturiste, elitele economice, elitele intelectuale.