Condiţia umană cuprinde mai mult decât condiţiile în care viaţa i-a fost dată omului. Oamenii sunt fiinţe condiţionate, fiindcă toate lucrurile cu care vin în contact se transformă imediat în condiţie a existenţei lor. Lumea în care se petrece vita activa constă din obiecte produse prin activităţi omeneşti; însă obiectele, deşi îşi datorează numai oamenilor existenţa, îşi condiţionează totuşi în mod constant creatorii. Pe lângă condiţiile în care viaţa îi este dată omului pe p­ă­mânt şi în parte pornind de la ele, oamenii îşi creează în permanenţă propriile condiţii, făcute chiar de ei, care, în ciuda originii lor umane şi a variabilităţii lor, posedă aceeaşi forţă de condiţionare ca lucrurile n­aturale.Tot ce atinge sau intră într-o relaţie de durată cu viaţa umană dobândeşte imediat caracterul de condiţie a existenţei umane, iată de ce, indiferent de ceea ce fac, oamenii sunt întotdeauna fiinţe condiţionate. Tot ceea ce pătrunde în lumea umană, de bună voie sau tras în interiorul ei prin efortul omenesc, devine parte a condiţiei umane. Impactul realităţii lumii asupra existenţei umane este resimţit şi receptat ca o forţă de condiţionare. Obiectivitatea lumii – caracterul ei de obiect sau de a fi ceva subzistent – şi condiţia umană se întregesc reciproc; pentru că este condiţionată, existenţa umană ar fi imposibilă în lipsa obiectelor, iar obiectele, dacă nu ar fi elemente de condiţionare a existenţei umane, ar fi o grămadă de articole disparate, o nelume. Să evităm orice neînţelegere: condiţia umană nu este totuna cu natura umană, iar suma activităţilor şi a facultăţilor omeneşti corespunzătoare condiţiei umane nu constituie nimic de felul unei naturi umane.Omul e o ființă supremă tuturor vietăților, e acea ființă care e asemănată cu divinitatea și cea datorită căruia pământul încă mai rezistă! A fi om este cea mai demnă artă care poate exista în acest univers, totuși uneori amprentele lumii exterioare ne fac să uităm de latura noastră umană, de acea condiție de geniu transformându-ne în mici monstruleți care amenință cu focul invidiei, cu cuțitul urii și cel mai rău cu sabia minciunii! Uităm că condiția umană e acea latură care ne demonstrează că încă mai pâlpâe focul sacru în aceste umile persoane! De aceea, dragii mei, vrem mereu să vă amintiți că sunteţi muritori; că oamenii au anumite limite; că ei nu îşi înving în întregime fricile şi anxietăţile nejustificate; şi că viaţa este o luptă continuă împotriva îngrijorărilor iraţionale. Dar, dacă purtaţi această bătălie, cu inteligenţă şi perseverenţă, puteţi să vă simţiţi aproape întotdeauna liberi, de aproape orice îngrijorare inutilă.Când vă identificaţi şi vă evaluaţi identitatea în funcţie de cum vă descurcaţi în anumite activităţi specifice, vă creaţi iluzia că dumneavoastră, o persoană, aveţi doar atâta valoare pe cât o are şi activitatea respectivă, ceea ce nu putem să zicem că e corect! Omul contemporan are atâta potențial încât poate să raportăm, nu numai să miște munții din loc!De asemenea, o calitate supremă de care are nevoie condiția umană de a se dezvolta și a coexista este anume ,,acceptarea de sine”, momentul când tu înțelegi că nu ai fost perfect sau că nu te-ai ridicat la nivelul dorit, dar te apreciezi pentru ceea ce ai reușit, pentru faptul că te-ai trezit dimineață și ai zâmbit, deși nu prea aveai chef de asta, ai salutat acolo unde persoana nici măcar nu se aștepta și înloc să critici ai ajutat să crească!Jim Rohn afirma că ,,fiecare formă de viață se luptă să-și atingă potențialul maxim cu excepția oamenilor”, am stat foarte mult timp și am analizat anume ceea ce vrea să ne spună, am încercat să citim printre rânduri și cumva am ajuns la o explicație pentru noi că omul, deși are un potențial de nedescris nu întotdeauna îl folosește, preferă ca timpul de afară să-i seteze dispoziția, vecina să îi spună ce e corect, preferă să rămână neștiutor decât să iasă din zona lui de confort.Ca concluzie generalizatoare, putem spune că singura modalitate prin care lucrurile se pot schimba în viața noastră este să ne schimbăm noi înșine.