Protecţia integrată presupune o adaptare permanentă a sistemului de lucrări de combatere la condiţiile ecologice concrete. Stabilirea termenelor pentru aplicarea măsurilor de protecţie şi determinarea suprafeţelor menite a fi protejate reprezintă o condiţie primordială în asigurarea efi cienţei înalte a măsurilor de combatere, ele trebuie să fi e corectate în funcţie de prognoză şi pragurile economice de dăunare. Elaborarea prognozelor necesită organizarea supravegherii evoluţiei dăunătorului în timp şi spaţiu. Succesul observărilor depinde, în mare măsură, de aplicarea în practică a unor metode noi de evidenţă a organismelor dăunătoare simple, unifi cate şi informative. Musca cireşelor – Rhagoletis cerasi L. (Diptera: Tephritidae) – este cel mai important dăunător al cireşelor. Atacă fructele în pârgă prin depunerea ouălor sub epidermă, aşa, încât larvele se dezvoltă în pulpa acestora depreciindu-le calitativ. Combaterea este difi cilă şi este direcţionată, în principal împotriva adulţilor. Efi cienţa combaterii este în funcţie de acurateţea prognozei apariţiei primilor adulţi. Metodele de evidenţă ce sunt la dispoziţie (folosirea cuştelor de creştere)) necesită mult timp şi sunt anevoioase la îndeplinire. Acestea pot fi înlocuite prin aplicarea capcanelor colorate adezive. S-a observat că culoarea şi forma fructelor atrag adulţii muştelor şi le permite localizarea plantei-gazdă. În prezent această particularitate se utilizează în sistemele de protecţie integrată a plantelor. Scopul cercetărilor a fost perfecţionarea metodelor de monitorizare şi elaborarea modelelor de prognoză a dezvoltării muştei cireşelor (Rhagoletis cerasi L). Monitorizarea dăunătorului s-a efectuat cu ajutorul capcanelor colorate adezive. Pentru determinarea fenologiei dăunătorului a fost efectuată însumarea zilnică a sumei temperaturilor efective (pragul inferior 7ºC) prin utilizarea programului „Grade-zi calculator”, temperatura aerului fi ind înregistrată prin utilizarea staţiunii automate „AgroExpert”. Pentru monitorizarea muştei cireşelor au fost testate diferite tipuri de capcane (fabricate din hârtie sau peliculă de culoare galbenă, din hârtie acoperită cu peliculă şi din plastic). Culoarea galbenă a capcanelor având lungimea undelor diferită în regiunea 540-572 nm a spectrului vizibil. Capcanele fi ind nu numai colorate, dar şi cu momeală (atractant). Ca atractanţi au servit două săruri de amoniu: acetat de amoniu (AM) şi carbonat de amoniu (CA). Au fost testate diferite combinaţii de atractanţi şi diferite feluri de amplasare a lor în capcane (atractanţi în saculeţe din hârtie, polietilenă, atractanţi amestecaţi cu clei, cleiul presărat cu atractanţi). Capcanele au fost testate în 3 variante: capcană colorată adezivă fără atractanţi, capcană colorată adezivă cu o singură substanţă de atractant, capcană colorată adezivă cu amestec din două substanţe de atractanţi. Amestecul de atractanţi a fost testat în diferite raporturi: capcană adezivă cu amestec din două substanţe de atractanţi cu raportul 1:1 şi capcană adezivă cu amestec din două substanţe de atractanţi cu raportul 1:4 (CA:AM). Ca rezultat al cercetărilor s-a stabilit: - capcanele colorate adezive pot fi utilizate pentru monitorizarea şi reducerea densităţii numerice a dăunătorului; - capcanele cu atractanţi sunt mai efi cace, comparativ cu cele fără atractanţi; - momeală fabricată din amestec de atractanţi este mai atractivă decât cea cu un singur atractant; - raportul optim între două substanţe de atractanţi este 1:4 (CA:AM). S-a stabilit că începutul zborului adulţilor începe la atingerea sumei temperaturilor efective 380-405 grade-zi. Această valoare poate fi utilizată pentru determinarea termenelor de aplicare a măsurilor de combatere.