Elaborarea tehnicii de microînmulţire in vitro pentru unele specii pomicole, ce prezintă un interes economic sporit, rămâne a fi actuală. În acest scop au fost efectuate cercetări privind procesul de diferenţiere celulară şi morfogeneza in vitro la specia Actinidia chinensis. În cercetările efectuate ne-am propus studierea efectului mediului de cultură, a compoziţiei hormonale şi tipul de explant asupra iniţierii culturii in vitro la Actinidia, utilizând trei tipuri de explante: limbul foliar, peţiolul, mugurii fl orali. Iniţial au fost testate 7 variante de medii de cultură. Din toate variantele propuse, doar utilizarea mediilor MSI, MSII (Murashige-Skoog, 1962), S 2,5 (Standardi A. 1983) şi B5 (Gamborg, 1968), în faza iniţială a cultivării explantelor selectate, a condus la iniţierea culturii de calus la explantele peţiol şi limb foliar. Cultivarea ulterioară a calusului format a prezentat o evoluţie satisfăcătoare pe mediile S 2,5 suplinit cu zeatină + ANA, B5 cu combinaţia BAP + IBA şi MSI cu hormonii BAP + ANA. De asemenea s-a constatat că dezvoltarea calusului obţinut din peţiol este cu mult mai rapidă şi mai pronunţată, decât în cazul limbului foliar, pe toate mediile testate. În urma prelucrării statistice a datelor obţinute, s-a stabilit că frecvenţa medie a calusogenezei reprezintă 57,80% şi variază în funcţie de explant şi mediul nutritiv utilizat. Astfel, cota explantelor cu răspuns calusogenetic pozitiv în cazul iniţierii culturii din peţiol a constituit 63,48%, iar pentru limb foliar – 57,12%. Totodată, frecvenţa calusogenezei, prezentată în ordinea descreşterii valorilor pentru cele patru medii de cultură selectate, a înregistrat 75,47%, 74,30%, 71,24% şi 10,20%, respectiv, pentru S 2,5, B5; MSI şi MSII. De menţionat că cele mai înalte valori ale frecvenţei calusogenezei în cazul iniţierii culturii de calus din peţiol s-au atestat pe mediile S 2,5, B5 şi MSI, constituind, respectiv, 81,48%, 80,75% şi 78,0%, iar valoarea minimă – 13,68% s-a stabilit pentru cultivarea acestor explante pe mediul MSII. Pentru inducerea procesului de calusogeneză având ca origine explante din limbul foliar s-a constatat, că frecvenţa calusogenezei este cuprinsă între 70,59% şi 6,72%, respectiv pentru mediile B5 şi MSII. De aici putem trage concluzia că, în funcţie de compoziţia mediului de cultură, balanţa hormonală şi explant iniţierea proliferării calusului variază. Caracteristicile calusului obţinut variază în dependenţă de substratul de cultură. Astfel, pe mediul S 2,5 s-a atestat formarea unui calus compact, de un verde intens, care prezintă însuşiri morfogene, iar pe mediile B5 şi MSI calusul prezintă un ţesut opalescent, verde pal, ce manifestă o creştere abundentă, şi care ulterior s-a dovedit a fi nonmorfogen. Conform tabloului histologic, calusul morfogen este constituit din celule parenchimatice vacuolizate cu spaţii intercelulatre mici, în interiorul cărora are loc acumularea de amidon, iar la suprafaţă se disting multiple zone morfogene, alcătuite din celule meristematice. Masa principală a calusului nonmorfogen constă doar din celule parenchimatice. Ulterior, modifi carea componenţei hormonale a mediilor S 2,5 şi B5 a condus la declanşarea proceselor morfogenetice. În cazul mediului S 2,5 suplinit cu BAP + AG3 s-a atestat organogeneza, manifestată prin formarea mugurilor, care au dat naştere plantulelor, iar pe mediul B5 cu hormonii BAP şi ANA s-au format doar rădăcini, adică s-a produs rizogeneza. În urma investigaţiilor efectuate, s-a constatat că realizarea unei căi concrete de morfogeneză este determinată de conţinutul mediilor de cultură, combinaţia şi concentraţia fi tohormonilor, asociate cu condiţiile de cultivare. Rezultatele obţinute au dovedit că zeatina, în mediul de cultură, determină formarea calusului la toate tipurile de explante folosite, cea mai mare producţie de calus fi ind realizată de peţiol şi limb foliar. Anume calusul consistent colorat în verde intens a prezentat o mare viteză de creştere şi un potenţial organogenetic superior. Mediul optim pentru creşterea, diferenţierea şi dezvoltarea calusului la Actinidia este S 2,5. Prin acestea reafi rmăm faptul că specia Actinidia chinensis prezintă o bună capacitate organogenetică.