Isopul este cunoscut din antichitate, el fi ind nominalizat şi în Biblia creştină, ca plantă cu însuşiri tămăduitoare miraculoase. Dioscoride (sec. I d.H) utiliza isopul în tratarea astmului, bronşitelor, tuşei convulsive ş.a., folosind vin medicinal infuzat cu această plantă, precum şi cu decoct din ea. Aroma proaspătă şi înviorătoare a isopului are un efect purifi cator asupra psihicului, depresiilor, psihozelor. Actualmente, isopul se cultivă ca plantă aromatică şi medicinală. În calitate de materie primă se foloseşte partea ierboasă a lăstarilor anuali uscată la umbră (Herba Hyssopi), iar pentru obţinerea uleiului volatil este utilizată partea înfrunzită a lăstarilor anuali recoltaţi în faza înfloririi şi postînfl oririi până la formarea deplină a seminţelor. Senov (1937) consideră că isopul a început să fi e introdus în cultura din 1546, fi ind înmulţit cu răsad. Uleiul volatil de isop a fost pentru prima dată folosit în Italia ca ingredient şi aromatizant principal la producerea săpunului cu excelente calităţi aromatizate şi medicinale antimicrobiene. În ţările orientale, isopul se foloseşte ca plantă condimentară în pregătirea supelor, mezelurilor, fripturilor de carne. Tot aici el se utilizează ca aromatizant la prepararea băuturilor tonice răcoritoare „Şerbet” şi a elixirului sănătăţii „Sartrez”. În medicina tradiţională se foloseşte preponderent materia primă din fl ora spontană. Ca şi la alte specii aromatice şi medicinale cu însuşiri specifi ce deosebite în cultură, suprafeţele ocupate de isop pe glob sunt modeste şi constituie cca 3000 ha. În ţara noastră, isopul se cultivă ca plantă aromatică fiind introdusă în cultură în anii 1980-1985.Către anul 1990, suprafeţele acestei culturi atingeau 540 ha, iar producţie de ulei volatil – 800-1000 kg anual. Ca impediment, în promovarea acestei culturi sunt recomandările neunivoce privind modalităţile de iniţiere a plantaţiilor, precum şi metodele de combatere a buruienilor în sistemul de îngrijire. Cercetările din ultimul deceniu au demonstrat că cea mai ieftină metodă de iniţiere a plantaţiilor de isop este semănatul direct în câmp cu seminţe calitative (germinaţie de peste 65% şi puritate de minim 90%) şi norma de 5-6 kg/ha, distanţa între rânduri 70 cm. Aşa semănături nu necesită rărire a plantulelor după răsărire. Fundarea plantaţiilor cu butaşi şi puieţi este mult mai costisitoare şi mai puţin rentabilă; necesită consumuri mari de muncă manuală la crearea plantaţiilor şi îngrijirea lor. Pentru combaterea buruienilor, a fost selectat şi încercat erbicidul Prometrex 3-4 kg/ha aplicat preemergent, peste 3-5 zile după semănat fără încorporare. El distruge buruienile anuale mono- şi dicotiledonate. Pe soluri humice, doza erbicidului va fi de 4,0 kg/ha, iar pe cele medii şi uşoare după compoziţia granulometrică – 3,0 kg/ha. Folosirea postemergentă a Prometrexului manifestă acţiune toxică asupra plantelor, ceea ce duce la micşorarea densităţii şi implicit a producţiei la isop. Buruienile graminee, inclusiv cele perene, pot fi combătute prin aplicarea erbicidului Targa 2,0 l/ha postemergent (nu mai târziu de faza butonizării). În anul II de vegetaţie, buruienile se distrug prin grăpare de primăvară cu boroane grele şi 2-3 cultivaţii între rânduri. În anul II şi cei posteriori de vegetaţie, isopul începe vegetaţia devreme şi repede ocupă spaţiul între rânduri şi astfel copleşite bine buruienile. În anul III şi posteriori de vegetaţie sistemul de control al buruienilor include 2 cultivaţii în răspăr primăvara şi aplicarea erbicidelor Prometrex 4,0 kg/ha preemergent, la necesitate – Lontrel 1,5 l/ha postemergent contra buruienile specifi ce (pălămidă, susai, ştir, romaniţă). Contra buruienilor perene – pir, tărător, pir gros, costrei – se va aplica erbicidul Pantera 1,5 l/ha postemergent. Acest sistem integrat de control al buruienilor în combinaţie cu fertilizarea primăvara devreme cu azot N60 pe soluri cernoziomice ne asigură producţie de materie primă de 8-10 t/ha ori ulei volatil de 22-25 kg/ha.