Ficus carica L., fam. Moraceae Link. Arbust, mai rar, arbore, cu tulpina ramifi cată la bază, ramurile groase, puţin numeroase, cenuşii sau puţin verzi, scoarţa netedă, cu lujeri groşi, verzi. Frunzele mari, căzătoare, alterne, cordat-ovate, cenuşii, întregi sau palmat-lobate, cu nervaţiuni, adânc-sinuate, neregulat-dinţate, pe partea superioară cu peri scurţi, rigizi, pe cea inferioară cu perişori scurţi, moi. Receptaculul, piriform sau sferiform, închide numeroase fl ori mărunte, nesemnifi cative, ambigene. La maturitate devine cărnos, dulce, neted, suculent, comestibil. Arealul de răspândire naturală – Asia Mică până în Nordul Indiei, include cca 600 de specii. Smochinul, în cultură, s-a obţinut pe calea polihibridizării formelor spontane. Fructele, în stare proaspătă, conţin multiple substanţe biologic-active, stimulând astfel activitatea sistemului digestiv, cardio-vascular şi aparatului respiratoriu, ceea ce denotă că această cultură are un rol important în fortifi carea sănătăţii. Ca obiect de studiu, a servit specia F. carica L., care a fost introdusă în Grădina Botanică a AŞM, între anii 1973-1975, materialul biologic fi ind adus din Crimeea. În Republica Moldova se cultivă ca plantă pomicolă. În experienţe s-a utilizat metoda multiplicării vegetative, şi anume: prin butaşi semilignifi caţi şi butaşi apicali. Pentru obţinerea efectului tehnologic de cultivare a speciei în cauză, e necesar ca butaşii semilignifi caţi şi butaşii apicali să aibă prezenţa câtorva frunze, pe care le îndoim sub formă de pâlnie şi le legăm uşor. Menţinerea butaşilor în apă caldă stimulează scurgerea latexului şi curăţarea tăieturii. Ca dezinfectant, pe tăieturi, am aplicat praf de cărbune. Pregătirea butaşilor a fost efectuată în perioada rece a anului, când cantitatea de latex este mai redusă. Substratul optim de înrădăcinare s-a constituit din pământ de frunze, nisip şi turbă, toate componentele fi ind luate în raport egal. Plantarea butaşilor s-a efectuat în răsadniţe sau vase vegetative adânci, la baza cărora s-a folosit drenaj de pietriş sau rumeguş, în poziţie oblică. Pulverizarea zilnică a butaşilor şi umbrirea lor, odată cu apariţia razelor solare puternice, sunt condiţiile necesare pentru obţinerea rezultatelor preconizate. La 60-70 de zile începe înrădăcinarea butaşilor, iar după un an sistemul radicular atinge lungimea de cca 10-15 cm şi necesită plantarea separată în sol fertil. Se recomandă administrarea îngrăşămintelor minerale şi organice. Înălţimea plantelor, după un an de zile, atinge cca 45-50 cm, având 5-7 frunze noi. Înfl orirea se înregistrează la 2,02,5 ani după plantarea separată în vase vegetative. Fructele, până la 5, apar pe ramurile principale şi 1-2 pe ramurile secundare. Mărimea fructelor este de 2-3 cm. Introducerea, studierea şi cultivarea noilor specii şi varietăţi de plante contribuie, în primul rând, la lărgirea asortimentului de plante introduse, totodată, la rezolvarea programului alimentar şi de asanare a populaţiei republicii. În concluzie, constatăm că butaşii apicali se pot colecta de la o plantă de 7-8 ani, în jur de 15-20 unit., obţinuţi în procesul de curăţare şi formare a coroanei. Dintr-un lujer anual se pot obţine 12-13 unit., numărul lujerilor fi ind în jur de 7-8, ceea ce dă posibilitate de a obţine câte 105-110 butaşi. Fertilitatea solului, adâncimea substratului şi menţinerea temperaturii de 18-20oC, în ansamblu, sporesc randamentul de înrădăcinare şi dezvoltarea ulterioară a plantelor.