Acarienii teranichizi şi eriiofi izi sunt principalii dăunători ai culturilor agricole. Multiplicarea în masă provoacă căderea prematură a frunzelor şi pierderi totale de roadă. Practica mondială demonstrează că lupta chimică cu acarienii dăunători duce la apariţia raselor înalt rezistente şi la poluarea mediului înconjurător. În ultimii ani ai secolului trecut, contra acarianului comun la viţa-de-vie în Crimeea, Ucraina, Georgia şi Republica Moldova a demarat testarea pe larg a acarianului prădător fi toseid Galenromus (M.) occidentalis, care a demonstrat o efi cacitate înaltă. Savanţii din Ucraina (Kolodocka, Omeri, 2006) comunică despre lărgirea arealului de introducere în Crimeea şi alte regiuni (până la 90 km distanţă de la locul de introducere, timp de 7-8 ani. Această specie populează diferite plante de cultură şi sălbatice, astfel se atestă despre includerea cu succes a prădătorului în cenozele locale (Gapaniuc Asriev, 1986; Petruşov, 1987). În aceeaşi perioadă, Sizova face testări de câmp unde comunică despre o efi cacitate a speciei de 99,9%. Specia dată este de origine din America de Nord, dar cu succes rezistă la temperaturi înalte, la umiditatea scăzută şi este rezistentă la fungicide, acaricide şi insecticidele fosforoorganice. În ţara de origine ea este agentul de bază a controlului biologic al acarienilor dăunători la diverse culturi agricole, însă este cunoscut gradul benefi c avansat în plantaţiile de măr, prun, piersic, vişin şi păr. Galenromus (M.) occidentalis devorează aşa specii ca Tetranychus macdanieli, Schysotetranychus pruni, Aculus schlehtendali, Panonychus ulmi, A. fosckei. Specia G. (M.) occidentalis a fost utilizată în lume la măr, mindal, viţa-de-vie, prun, porumb, căpşun şi plantele ornamentale contra acarienilor fi tofagi. În Republica Moldova, cercetări în direcţia introducerii şi aclimatizării acestei specii au demarat în perioada anilor 1988-1999. A fost lansat la măr în localitatea Logăneşti pe suprafaţa de 8 ha, la Ţînţăreni, la Cruzeşti, asigurând o efi cacitate biologică de 83%, şi la viţă-de-vie în localitatea Popeasca, pe o suprafaţă de 120 ha. În practica protecţiei plantelor, el poate fi utilizat atât pe calea lansărilor, cât şi a colonizării, însă efectul evident este atins în urma colonizării. Este o specie cu grad înalt de voracitate. Durata de multiplicare este scurtă şi în condiţii obişnuite atinge 8-10 generaţii (Vereşciaghina, 1988). În perioada anilor1988-1989 a supravieţuit iarna caldă, iar în anii 2003, 2007 – verile uscate. Cercetările de testare a procedeelor ecologice de protecţie a plantelor în anul 2010 au scos la iveală prezenţa G. (M.) occidentalis în plantaţia de măr, (SRL „Agrobrio”, comuna Băcioi), atestând astfel aclimatizarea în Republica Moldova şi din anul 1993 a fost semnalat permanent în populaţiile acarienilor fi tofagi pe parcursul a 15 ani. La viţa-de-vie, prădătorul se lansează în prima jumătate a perioadei de vegetaţie (mijlocul lunilor mai-iunie), când densitatea iniţială a populaţiei acarienilor dăunători nu depăşeşte pragul economic de daună. Doza de lansare constituie 5-6 mii de indivizi/hectar. Prădătorul este dispersat liniar pe suprafaţa plantaţiei la al 5-ea şi la a 8-10 tufă. Efi cacitatea G. (M.) occidentalis constituie 90%. În focarele de dezvoltare a dăunătorului cu densităţi de 30 ex./frunză, doza de lansare se măreşte până la 50 mii ind./ha, obţinând astfel efectul de protecţie timp de o lună şi mărind de 2-3 ori cantitatea de puncte de lansare În afară de specia dată, au fost încercate aşa specii cum ar fi : Neoseiulus californicus la măr, prun, vinete, ardei, trandafi r; N. cucumeris şi N. mckenzi la castraveţi, contra tripşilor dăunători în sere şi Typhlodromus pyri la viţa-de-vie, iar specia autohtonă Amblyseius andersoni izolată din plantaţii de măr intensiv tratate chimic, multiplicată în condiţii artifi ciale şi lansată în focare.