Evaluarea hibrizilor noi de porumb WX1 după conţinutul reglementat al metalelor grele în bob
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
478 0
SM ISO690:2012
ŢÎGANAŞ, Vasile, ŢÎGANAŞ, Domnica. Evaluarea hibrizilor noi de porumb WX1 după conţinutul reglementat al metalelor grele în bob. In: Genetica și fiziologia rezistenței plantelor, 21 iunie 2011, Chişinău. 2011, p. 115. ISBN 978-9975-78-994-3.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Genetica și fiziologia rezistenței plantelor 2011
Conferința "Genetica şi fiziologia rezistenţei plantelor"
Chişinău, Moldova, 21 iunie 2011

Evaluarea hibrizilor noi de porumb WX1 după conţinutul reglementat al metalelor grele în bob


Pag. 115-115

Ţîganaş Vasile, Ţîganaş Domnica
 
Universitatea Agrară de Stat din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 13 aprilie 2020


Rezumat

Porumbul wx1, la etapa actuală a ameliorării, prezintă sursa principală a materiei prime pentru industria producătoare de amidon amilopectinic, de calitate superioară, ecologic pur. Amidonul wx1 cu destinaţie specială, folosit în diverse ramuri al economiei mondiale moderne, inclusiv în scopuri medicinale, trebuie să corespundă strict anumitor criterii, care reglementează cerinţele faţă de calitatea acestui produs, cum ar fi : pH 5-6, conţinutul amilozei până la 2%, proteinei 0,3%, a ferului 0,25% şi sumar, a metalelor grele 0,0025%. În majoritatea lor, substanţele poluante ale biosferei, care se includ în circuitul biologic natural, se datorează activităţii antropogene. Cei mai tipici poluanţi, cu acţiune toxică asupra organismelor vii, sunt metalele grele (metalele cu densitatea mai înaltă ca a ferului cum ar fi : Pl, Cu, Zn, Ni, Cd, Co, Sb, Sn, Bi, Hg). Acumulându-se în producţia vegetală, metalele grele reduc calitatea şi valoarea nutritivă a acesteia. Ca material iniţial pentru cercetare, s-au folosit unii hibrizi de porumb amilopectinic, omologaţi în Moldova şi formele lor parentale. Determinarea conţinutului metalelor grele s-a efectuat la spectrofotometru atomo-adsorbţional cu ajutorul dlui dt. şt. Kiriliuk V. Cercetările au demonstrat că formele de porumb wx1, luate în lucru, se deosebesc, în anumită măsură, prin conţinutul metalelor grele în bob, în funcţie de genotipul hibridului sau a liniei. consangvinizate. Conţinutul ferului variază în limite mari, de la 0,0024 până la 0,0047%, fi ind cu mult mai mic faţă de criteriile admise. Sumar, metalele grele (Pl,Cu, Zn,Ni Cd, Co, Mo etc.), constitui 0,001104%, cu variaţia de 0,000008% la cobalt până la 0,0008%, la Cu, care de asemenea nu depăşesc limitele acumulării în boabe a acestor elemente chimice. Dintre metalele grele, primul loc după toxicitate îl ocupă plumbul (Pl). Compuşii neorganici ai Pl-lui dereglează schimbul de substanţe, sunt inhibitorii multor fermenţi, provoacă depresii mintale la oameni. De aceea, conţinutul Pl-lui în bob provoacă interes deosebit. Conţinutul plumbului în mostrele studiate de noi nu depăşeşte limitele normative. Un rol important aparţine la aşa metale ca cuprul şi zincul (Cu, Zn), care sunt elemente biogene, fără de care sunt imposibile numeroase reacţii biochimice de fermentare. Lipsa elementelor biogene în raţia alimentară umană contribuie la reţinerea creşterii şi dezvoltării, reducerii imunităţii, dereglarea formării oaselor, reproducerii sângelui, activităţii psihologice. În acelaşi timp, surplusul elementelor date provocă reacţii negative la organismele vii cum ar fi : îmbolnăvirea fi catului, anemie etc. Este cunoscut faptul (E.A. Kuzneţova şi al., 2008) că acumularea elementelor grele în diferite genotipuri, depinde de conţinutul în boabe a pereţilor celulari, care au însuşirea de absorbţie multiple a ionilor de metal din contul grupelor metaxile, carboxile etc., care, la rândul lor, activează suprafaţa structurii extracelulare. Prezenţa acestor grupe sunt caracteristice pentru macromoleculele hemicelulozelor şi moleculele acidului fi tinic. Probabil, conţinutul sporit al pereţilor celulari, hemicelulozelor, acidului fi tinic pot fi pricina conţinutului, comparativ mai înalt al Cu-lui în bobul unor genotipuri. Rezultatele cercetărilor efectuate au demonstrat că la hibrizi, conţinutul de Fe, Pl, Ni în bob se moşteneşte după părintele mai sărac, iar conţinutul de Cu, după părintele mai bogat în acest element. În acelaşi timp, conţinutul de Zn, Co, Mo la unii hibrizi este moştenit după părintele mai bogat, la alţi hibrizi, după părintele cu nivelul mai scăzut în metalele date. Însă variaţiile conţinutului metalelor grele, observate la hibrizi, nu diferă semnifi cativ, comparativ cu formele parentale. Investigaţiile prezentate de noi confi rmă că liniile consangvinizate şi hibrizii de porumb wx1, după conţinutul Fe şi al metalelor grele, nu depăşesc limitele prevăzute şi prezintă surse valoroase pentru producerea amidonului amilopectinic, cu utilizare în scopuri medicinale, inclusiv în alimentare şi în alte ramuri ale economiei naţionale.