Crearea genotipurilor de Triticum Aestivum rezistente la ger, secetă şi cu productivitate şi calitate înaltă a boabelor
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
373 2
Ultima descărcare din IBN:
2023-11-21 10:41
SM ISO690:2012
MORARU, Constantin, IGNATOVA, Zoia, JELEV (HADÎRCA), Natalia, CUZNEŢOVA, Irina. Crearea genotipurilor de Triticum Aestivum rezistente la ger, secetă şi cu productivitate şi calitate înaltă a boabelor. In: Genetica și fiziologia rezistenței plantelor, 21 iunie 2011, Chişinău. 2011, p. 107. ISBN 978-9975-78-994-3.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Genetica și fiziologia rezistenței plantelor 2011
Conferința "Genetica şi fiziologia rezistenţei plantelor"
Chişinău, Moldova, 21 iunie 2011

Crearea genotipurilor de Triticum Aestivum rezistente la ger, secetă şi cu productivitate şi calitate înaltă a boabelor


Pag. 107-107

Moraru Constantin, Ignatova Zoia, Jelev (Hadîrca) Natalia, Cuzneţova Irina
 
Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor
 
Disponibil în IBN: 11 aprilie 2020


Rezumat

Condiţiile climaterice nefavorabile pentru culturile agricole, în special pentru grâul de toamnă, seceta şi gerul aduc pierderi colosale atât pentru neîndestularea oamenilor şi animalelor cu hrană, cât şi pentru economia naţională. Ne amintim de anii 1962-1963 cu temperatura joasă –37°C în luna ianuarie, iar primăvara (martie) pe perioada de vegetaţie a culturii temperatura a scăzut –14°C, iar în aprilie –17°C. La majoritatea soiurilor nerezistente la secete au pierit toate plantele şi doar o singură formă de grâu creată de cercetătorii laboratorului a rezistat până la 62%. Această formă de grâu № 2 a fost obţinută, modelând acţiunea radiaţiei solare cu cea care este caracteristică pentru regiunile muntoase şi premuntoase, condiţii în care a luat naştere apariţia grâului comun de toamnă. În acelaşi an condiţiile nefavorabile de umiditate (seceta) au infl uenţat în timpul formării şi coacerii boabelor formei №2 de grâu comun a rezistat complet la secetă, formând boabele cu masa naturii de 790 g/l faţă de soiul iniţial Scorospelta 3, la care natura boabelor a ajuns numai până la 620 g/l. Conform acestor rezultate în laborator cu aceleaşi metode de modelare a radiaţiei solare ( la altitudine în timpul zilei care se regla în aşa fel ca plantele să fi e dispuse soarelui, înălţimea căruia era mai înaltă de 22°C în alternanţă cu întunericul). Această metodă a fost aplicată şi în studierea altor soiuri de grâu ca soiul Odescaia 3, Caucaz, Mironovscaia 264, etc. Rezultatele obţinute au arătat posibilitatea de a obţine din aceste soiuri şi alte forme noi, folosind acţiunea radiaţiei solare de înaltă altitudine în timpul a două generaţii. În aşa fel din soiul Caucaz au fost obţinute mai multe forme dintre care şi una din ele cu numărul mA 8/1 s-a arătat rezistentă la seceta anilor 2003 şi 2007. Caracteristic pentru forma dată consta în anul 2003 în aceea că această formă şi-a păstrat totalmente aparatul fotosintetic la toate frunzele. Rezistenţa înaltă a acestei forme a fost confi rmată şi în timpul secetei extremale ale anului 2007. În anii următori, această formă a fost folosită ca formă parentală la încrucişarea ei cu alte soiuri şi forme de grâu comun. Rezistenţa înaltă a acestei forme, de asemenea la hibrizii obţinuţi, ca formă parentală în combinaţie cu alte forme astfel din combinaţia ei cu forma Lp 2/3 au fost obţinute forme noi care în anul 2009, nefavorabil după precipitaţii pentru formarea şi coacerea boabelor, numărul spicelor care a format boabe pline constituiau 86 % şi mai multe faţă de soiul omologat Odesscaia 117 la care boabele pline constituiau numai 35 %. Este necesar de spus că forma mA 8/1 a fost încrucişată şi cu alte forme de grâu dintre care forma cu talie mijlocie Lp 2/3 obţinută din mutantul spontan al soiului Centurc care se caracterizează cu o calitate foarte înaltă a boabelor. O combinaţie care prezintă un interes deosebit este hibridul obţinut prin încrucişarea acestei forme cu soiul de grâu comun Albidum 114 cel mai rezistent la ger. Din combinaţia aceasta au fost obţinute forme cu mărimea boabelor mai mult de 2,4 mm de exemplu numărul spicelor cu seminţe pline şi mai mari de 2,4 mm constituie 56%, pe când la hibridul deja în generaţia F5 acest număr constituie 84% şi mai mult. În total hibrizii obţinuţi cu combinaţia formei mA 8/1 cu formele Lp 2/3, cu soiul Safi r, Albidum 114 şi alte combinaţii au fost obţinute forme care se afl ă şi se studiază deja în generaţiile F6,F7 rezistente la ger şi secetă. Menţionăm, totodată, prin selecţie au fost obţinute linii capabile să formeze în diferite generaţii boabe cu conţinutul proteinei totale 16,7% ± 0,21 faţă de 14,86% cantitatea de proteine la soiul Centurc 14,66%, la Albidum 114 15,6%, la Safi r 15,21%. Una dintre formele de grâu comun enumerate mai sus rezultat K-18 în generaţia F5 a apărut o formă rezistentă la rugina brună a frunzelor care se cercetează. În încheiere îndreptăm atenţia cititorului la acel fapt că liniile şi hibrizii studiaţi de noi au fost obţinuţi în urma folosirii cele mai severe selecţii atât a plantelor, cât şi seminţelor de grâu comun în toate generaţiile.