Cultura tutunului în Republica Moldova ocupă o suprafaţă de circa 4500 ha. Deşi se desfăşoară o campanie împotriva fumatului absolut justifi cată, deoarece nicotina şi substanţele care rezultă în procesul arderii aduc mari prejudicii sănătăţii oamenilor, până în prezent nu s-au înregistrat scăderi semnifi cative ale numărului fumătorilor. Pentru a reduce efectele negative ale fumatului, asupra organismului uman au fost create soiuri de tutun cu un conţinut redus de nicotină (0,5-1,5%), al căror efect asupra fumătorilor este redus la minimum sau anihilat complet. Din cauza bolilor şi dăunătorilor, recolta nu numai că se reduce, dar şi calitatea materiei prime de tutun scade uneori în aşa măsură că trece la rebut, dar la apariţia epifi totiilor de viroza petelor de bronz tutunul complet piere. După datele lui Lucas G. (1965) şi Moldovan М.Ia. (1979) pierderile materiei de tutun din cauza bolilor şi dăunătorilor constituie în mediu 23%. Plantele de tutun care nu s-au infectat, în niciun fel, natural sau artifi cial cu agenţii patogeni, în urma inoculării n-a apărut niciun simptom, iar patogenul nu a fost reizolat din ţesuturile supuse inoculării şi au fost clasate ca imune. Plantele care au fost infectate în condiţii naturale sau artifi ciale cu un anumit agent patogen (virus) permiţând instalarea, multiplicarea şi răspândirea acestuia în plantă, la care au apărut simptome vizibile sau alte efecte patologice vizibile au fost apreciate ca susceptibile, iar acele plante care au frânat infecţia, instalarea, multiplicarea sau răspândirea patogenului în plantele de tutun, reducând rata infecţiei ori micşorând gravitatea simptomelor sau pierderilor de producţie înregistrate în urma infecţiei, au fost estimate ca rezistente de câmp, posedând rezistenţă relativă. Crearea şi implementarea soiurilor de tutun cu productivitate, calitate înaltă a materiei prime şi rezistenţă ecologică sporită pentru diferite sisteme de agricultură are o mare însemnătate pentru producătorii autohtoni. În prezent sunt înregistrate 9 soiuri şi 2 hibrizi de origine americană, care posedă calităţi respective, iar menţinerea soiurilor, perfecţionarea tehnologiilor de cultivare şi elaborarea procedeelor ecologice de protecţie a tutunului constituie sarcina primordială a savanţilor. Astfel în perioada de răsad soiurile şi hibrizii de tutun Burley 320, Doina 211, Jubileu M, Moldavschi 237, Moldavschi 272, Moldavschi 456, Trapezond 209, Virginia 263, Virginia 410 şi hibrizii de origine americană Burley HB 40 P, Virginia NC100 sunt rezistente la fungile din genul Penicillium spp şi speciile Rhizoctonia solani Burt., Fusarium nicotianae Jonson, Thielaviopsis basicola (Berk et Br.) Ferr, Phytium debaryanum Hesse, Alternaria tabacina (Ell. Ev.) Hori. Soiurile şi hibrizii de tutun implementaţi în republică posedă o rezistenţă de tip cantitativ în câmp (Kegler H., Kleihempel H., 1987) la virozele: viroza petelor de bronz agentul patogen virusul Lycopersicum virus 3, Smith; Y-viroza cartofului (Solanim virus 2, Smith), mozaicul tutunului (Nicotiana tabacum 1, Smith) şi castraveţilor (Cucumis virus 1, Smith) şi bacteriozele focul sălbatic (Pseudomonas tabaci Wolf et Foster) şi pătarea unghiulară (Pseudomonas angulata Fromme et Murray). Soiurile de tutun manifestă rezistenţă la Thrips tabaci Lind. şi Myzus nicotianae Blackman. La soiurile şi hibrizii de tutun rezistenţi la agenţii patogeni, producţia de frunze este destul de variabilă, în funcţie de subtip, soi, condiţiile pedoclimaterice şi tehnologia de producere. Soiurile din subtipul Virginia şi Burley asigură producţii medii de 1,5-2,5 t/ha, iar cele din subtipul Oriental până la 2,5-3,5 t/ha frunze uscate. Materia primă de tutun obţinută în urma recoltării este de o calitate înaltă cu randamentul soiurilor marfare de 85-95%.