Necesitatea creării hibrizilor, toleranţi la frig, se impune datorită faptului că în regiunile de cultivare a porumbului timpuriu, în primele faze de vegetaţie survin frecvent temperaturile scăzute, în mod deosebit la fi nele lunii mai, după răsăritul plantelor. La genotipurile slab rezistente la temperaturi scăzute, apar vătămări pe frunze, care se manifestă prin îngălbeniri, apoi mai târziu se necrozează, afectând serios plantele. Liniile consangvinizate incluse în procesul de creare a hibrizilor timpurii au fost studiate la temperaturi scăzute în timpul germinaţiei şi primele faze de vegetaţie. Experienţa a fost efectuată în condiţii de câmp, prin semănatul timpuriu. Mostrele au fost semănate în trei epoci (31martie, 9 aprilie, 19 aprilie) şi două repetiţii cu aceeaşi cantitate de sămânţă. Înainte de semănat, boabele au fost sortate după mărime şi pentru studiu s-a luat fracţia uniformă după dimensiuni. Germinaţia boabelor apreciată în laborator a constituit 95-98% la 31 de descendente, 7 mostre au avut 92-95% şi 4 linii au manifestat germinaţie mai jos de 86%. Temperatura în sol în perioada respectivă a fost cuprinsă între 5,0°C-10,5°C dimineaţa şi 7,0°C-17,0°C seara, iar temperatura medie a aerului a fost de 10,50C căldură. Analizând temperatura medie a aerului pe decade, s-a observat că decada a doua a fost cea mai rece şi în medie a înregistrat 9,6°C, iar îngheţurile care au survenit mai târziu s-au înregistrat dimineaţa pe 18, 23 şi 27 aprilie, temperaturile fi ind de 0,6 -1,2°C. Studiind germinaţia boabelor în câmp în trei epoci de semănat s-a depistat că majoritatea liniilor consangvinizate s-au încadrat în intervalul de 47-91%. În medie pe experienţă, germinaţia în câmp a fost de 73%, fi ind cu 23% mai mică decât cea apreciată în laborator. Cu germinaţie slabă s-au înregistrat liniile MKP22, 1517/04, MKP60, 4234/98, având 47-68% de plante răsărite. Cele mai performante linii după caracterul respectiv sunt MKP20, MKP55, MKP56, MKP19A şi 3586/01, care au avut răsăritul plantelor de 78-91%. Menţionăm că la liniile respective energia de încolţire a fost mai ridicată de 90%. Merită de accentuat liniile MKP20 şi MKP55, care în toate termenele de semănat au demonstrat un procent înalt de plante răsărite. Linia MKP20 a înregistrat 91% germinaţie în toate termenele de semănat, fi ind cea mai rezistentă şi stabilă în condiţii cu temperaturi scăzute. Interes prezintă şi dinamica răsăririi plantelor, efectuând observaţii pe parcursul perioadei respective în toate epocile de semănat. Răsăritul primelor plante s-a înregistrat în primul termen la a 18 zi, în termenul doi la a 19 zi, iar în al treilea termen la a 14 zi după semănat. Liniile au fost grupate după tipul bobului în patru grupe: dent, indurata, semident şi semiindurata. Rezultatele obţinute indică că în primul termen de semănat liniile au răsărit mai lent şi perioada respectivă a fost mai îndelungată, comparativ cu epocile precedente, înregistrându-se un număr mai mic de plante răsărite. Mostrele cu tipul bobului indurata manifestă germinaţie mai lentă la începutul perioadei, dar spre sfârşit a demonstrat un procent înalt de plante răsărite în toate termenele de semănat. Plantele liniilor cu bobul semident în primul termen de semănat au răsărit mai uniform cu un număr mai mare de plante, comparativ cu grupa semiindurata. Studiind comportarea grupelor respective în următoarele termene se observă că intensitatea răsăririi plantelor creşte la semiindurata, iar spre sfârşit se egalează. Cu slabă germinare a boabelor, în primele două termene s-au manifestat liniile din grupa dentiformă, în special în termenul doi în care se observă o cotă scăzută de plante răsărite. Menţionăm că în termenul respectiv s-a înregistrat cea mai joasă temperatură a aerului, cu temperaturi sub zero în timpul nopţii. În termenul trei de semănat, plantele liniilor cu consistenţa boabelor de tip dent, semident şi semiindurata au răsărit practic egal, având până la 80% de plante răsărite. Liniile din grupa indurata s-au dovedit a fi mai rezistente la temperaturile scăzute şi au manifestat un număr de peste 80% de plante răsărite. Analizând comportarea liniilor cu diferit tip a bobului, concluzionăm că în experienţa respectivă cea mai rezistentă la temperaturi scăzute este grupa indurata, înregistrând cel mai mare indice de plante răsărite în termen mai scurt, comparativ cu grupele alternative. Liniile din grupa dentiformă în primele două epoci sunt mai inferioare după caracterele analizate.