Introducerea şi studierea plantelor furajere noi pentru valorificarea solurilor degradate
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
355 14
Ultima descărcare din IBN:
2023-05-23 09:55
SM ISO690:2012
TELEUŢĂ, Alexandru, ŢIŢEI, Victor. Introducerea şi studierea plantelor furajere noi pentru valorificarea solurilor degradate. In: Genetica și fiziologia rezistenței plantelor, 21 iunie 2011, Chişinău. 2011, p. 81. ISBN 978-9975-78-994-3.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Genetica și fiziologia rezistenței plantelor 2011
Conferința "Genetica şi fiziologia rezistenţei plantelor"
Chişinău, Moldova, 21 iunie 2011

Introducerea şi studierea plantelor furajere noi pentru valorificarea solurilor degradate


Pag. 81-81

Teleuţă Alexandru, Ţiţei Victor
 
Gradina Botanică (Institut) a AŞM
 
 
Disponibil în IBN: 10 aprilie 2020


Rezumat

În Republica Moldova suprafaţa solurilor degradate (salinizate, erodare etc.) ocupă cca 450000 ha şi posedă o productivitate foarte scăzută. Totodată, lipseşte cu desăvârşire un asortiment de plante, cultivarea cărora pe solurile degradate ar fi economic rentabilă. Studiile efectuate au stabilit ca rezerva de introducere a plantelor furajere este vastă: numai în fl ora spontană din Republica Moldova vegetează aproximativ 700 de specii, care pot fi folosite ca plante furajere. Cercetările particularităţilor biologice şi biochimice a 150 specii, introduse în Grădina Botanică (Institut) a AŞM din diferite regiuni fl oristice, au permis selectarea speciilor de plante furajere noi, care se recomandă a fi cultivate pe soluri degradate: Echinochloa frumentacea (Roxb) Link – paiza, mei japonez, plantă anuală din familia Poaceae, introdusă în Moldova din Răsăritul Îndepărtat. Recolta de masă proaspătă la cultivarea pe soloneţuri de fâneaţă constituie 130-150 q/ha; o unitate nutritivă conţine 124 g proteină digestibilă. Se propune a fi cultivată pe solurile saline; Roegneria fi brosa (Schrenk) Nevski – plantă multianuală din familia Poaceae, introdusă în Moldova din partea de nord a Kazahstanului, asigură o recoltă de până la 300 q/ha masă proaspătă. La un kg de furaj revin: 0,38 unităţi nutritive; 75,3 g proteină digestibilă şi se recomandă pentru valorifi carea soloneţurilor de luncă; Festuca arundinacea Schreb – păiusul înalt, introdusă din ţările baltice, posedă o longevitate mare (15 ani); asigură o recoltă de masă verde de 350-380 q/ha; fîn – 80-90 q/ha; seminţe – 4-5 q/ha. Planta este rezistentă la seceta şi posedă o regenerare timpurie cu o perioada îndelungată de vegetaţie (3 coase). S-a elaborat tehnologia de cultivare pe solurile supuse eroziunii. Fânul preparat în faza de înfl orire a plantelor este destul de dur. Se recomandă pentru valorifi carea solurilor: a celor cu un grad mediu de erodare – Galega orientalis Lam., Agropyron intermedium (Host) P. Beauv., Polygonum sachalinense F. Schmidt ex Maxim., Silphium perfoliatum L. şi Festuca arundinaceae Schreb; a celor puternic erodate – Melilotus albus Medik.. Echinochloa frumentacea (Roxb) Link se propune gospodăriilor agricole în scopul valorifi cării şi fi toameliorării solurilor saline. Au fost create soiuri autohtone de Galega orientalis Lam.– Speranţa, omologat din anul 1998, Polygonum sachalinense F. Schmidt ex Maxim. – Gigant şi Silphim perfoliatum L. – Vital, afl ate în testările de stat şi care asigură o recoltă înaltă de masă verde (600-1100 q/ha) de o calitate superioară; contribuie la extinderea conveierului verde primăvara devreme şi toamna târziu cu 20-25 zile.