În anii 2007-2010 la Institutul de Genetică şi Fiziologie a Plantelor au fost efectuate cercetări cu 5 soiuri şi provenienţe de fenicul – Foeniculum vulgare (Mill) şi anume: provenienţa anuală Ita, Mărţişor soi anual, rareori bienal, provenienţa bonifi cată BG, soiul nou creat Peren-1 şi soiul Mag-5. Ultimele două sunt perene. Scopul acestor cercetări a fost de a aprecia acumularea uleiului volatil şi calitatea lui la aceste soiuri şi provenienţe atât din plante cât şi din fructe. S-a constatat, că conţinutul uleiului volatil în plante la soiul Ita este de 0,580%, iar în fructe – 2,950%. Producţia de ulei volatil din plante la soiul Ita este de 35,7 kg/ha, iar din fructe – 13,6 kg/ha. La soiul Mărţişor în fructe se conţine 5,027% ulei volatil, în plante 0,768% şi producţia de ulei volatil este 20,2 kg/ha şi 59,5 kg/ha corespunzător. La provenienţa BG în seminţe se conţine 4,460% ulei volatil, în plante 0,777% la o producţie de ulei volatil de 22,2 kg/ha şi 66,0 kg/ha corespunzător. Mai bogat în ulei volatil s-a adeverit a fi soiul nou creat Peren-1 cu 6,737% in fructe şi 0,794% in plante. Producţia de ulei volatil din fructe la acest soi este de 57,3 kg/ha, iar în plante de 93,9 kg/ha. Soiul peren Mag-5 este mai tardiv decât celelalte soiuri şi provenienţe, însă cu conţinut de ulei volatil mai mare atât în fructe, cât şi în plante – 7,082% şi 0,823% corespunzător. Conţinutul în ulei volatil la toate soiurile studiate este mai mare în fructe decât în plante. Dar, deoarece recolta de plante este mult mai mare decât cea de fructe, producţia de ulei volatil din plante este de 2-3 ori mai mare decât cea din fructe. Un indice limitator pentru obţinerea uleiului volatil de fenicul ar putea fi calitatea lui determinată de conţinutul de trans-anetol şi fenconă. Conform cerinţelor STASSului în vigoare în ţările CSI uleiul volatil din fructe de fenicul trebuie să conţină peste 60% de trans-anetol. Pentru uleiul volatil din plante acest indice este de 50%. Analizele efectuate prin cromatografi e în gaz-lichid au arătat, că uleiul volatil la toate sursele genetice studiate conţine trans-anetol mai mult de 60%, în caz că plantele sunt recoltate în faza de lapte-ceară a seminţelor din umbela centrală. Provenienţa BG a manifestat conţinut înalt de anetol în uleiul volatil 78-80%, Ita – 94,8%. La soiul Peren-1 conţinutul de anetol în uleiul volatil din plante creşte de la 47,8% în faza butonizării la 60,1% în faza lapte-ceară şi 84,8% în faza maturizării seminţelor în umbela centrală. Uleiul volatil din fructe, de regulă, este mai bogat în anetol în comparaţie cu cel din plante recoltate în faza lapte-ceară. Conţinutul de fenconă n-a depăşit 4,3% în uleiul volatil căpătat din fructe, iar din plante numai la soiul Ita valoarea fenconei este de 1,0-1,2% la celelalte soiuri conţinutul fenconei este de 11,0-14,0%. Astfel concluzionăm, că conţinutul de ulei volatil în fructe la provenienţele Ita, BG şi soiul Mărţişor este de 5-6 ori mai mare decât în plante, la soiurile Peren-1 şi Mag-5 de 8,5 ori mai mare în fructe, decât în plante. Calitatea uleiului volatil obţinut atât din plante, cât şi din seminţe corespunde STASSului în vigoare şi după conţinutul de trans-anetol şi fenconă. Deci feniculul Ita poate fi cultivat pentru a căpăta producţie de materie primă cu conţinut sporit de anetol cristalizat şi ulei volatil din fructe. Celelalte soiuri de fenicul se propun în alte scopuri industriale. După conţinutul de fenconă şi raportul lui faţă de anetol – soiul Ita poate fi atribuit varietăţii „dulce”, soiurile Peren-1 şi Mag-5 la cea „amară”, iar Mărţişor şi BG – aparţin grupei hibride, cu conţinut de fenconă de 10-12%. Toate pot fi cultivate pentru scopuri specifi ce.