Necesitatea conservării resurselor genetice vegetale reprezintă o prioritate incontestabilă a fi ecărui stat civilizat şi poartă un caracter obiectiv şi stringent. Această necesitate este determinată de un şir de cauze, cea mai evidentă fi ind eroziunea genetică. Realizarea procesului de conservăre a biodiversităţii se efectuează la diverse niveluri care, respectiv, au la bază diferite obiective. Rolul primordial în această situaţie îi revine statului, care are abilităţi respective de a gestiona efectiv, în context durabil, utilizarea resurselor genetice vegetale. O cale sigură de obţinere a acestui deziderat este elaborarea şi implementarea la nivel de stat a unei strategii de conservare. Scopul principal al Strategiei conservării agrobiodiversităţii în Republica Moldova trebuie să se axeze asupra asigurării dezvoltării social-economice durabile a ţării prin conservarea, reabilitarea, reconstrucţia şi folosirea raţională a diversităţii biologice. Implementarea acestei strategii presupune efectuarea unor activităţi ce ţin de conservarea in situ şi ex situ a biodiversităţii agricole, identifi carea şi evaluarea socioeconomică a resurselor biologice şi valorifi carea lor durabilă, restabilirea şi menţinerea fondului genetic, asigurarea securităţii alimentare a ţării. Genofondul plantelor de cultură şi rudelor lor sălbatice este prezervat în republică prin îmbinarea celor două modalităţi complementare – conservarea in situ şi ex situ. Fiecare mod de abordare prezintă avantaje şi dezavantaje distincte. Există o diferenţă fundamentală între aceste două strategii: conservarea ex situ presupune prelevarea de probe, transferul şi depozitarea populaţiei unui anumit genotip în banca de gene, în timp ce conservarea in situ (în habitatul natural) implică stabilirea varietăţilor de interes, gestionarea şi monitorizarea lor la locul de origine în cadrul comunităţii căreia îi aparţine. Conservarea ex situ se efectuează la Centrul de Resurse Genetice Vegetale, unde sunt concentrate colecţiile plantelor de cultură proprii şi a celor mai importante instituţii de profi l din ţară. Cu regret, însă, constatăm că pînă în prezent lipseşte o conlucrare activă între toţi deţinătorii de colecţii în plan naţional. În vederea documentării resurselor genetice vegetale prezervate ex situ, în cadrul Centrului a fost elaborat sistemul informaţional ReGen care actualmente conţine date despre aproximativ 4000 de mostre ale următoarelor specii: Solanum lycopersicum, Zea mays, Triticum durum, T. aestivum, Phaseolus vulgaris, Cicer arietinum, Vitis vinifera, Malus pumila, Prunus avium, Prunus armeniaca etc. Sînt păstrate, în special, datele de paşaport care conţin informaţii-standard pentru toate speciile. Activităţile de perfectare şi de modernizare a sistemului ReGen efectuate recent ne permit de a opera mult mai efi cient cu datele existente în baza de date, precum şi de a administra efectiv întreaga colecţie vegetală. Datorită faptului, că în cadrul Centrului au fost efectuate misiuni de inventariere şi colectare a probelor vegetale din diverse regiuni ale republicii, a apărut necesitatea de a păstra datele despre materialul colectat într-o bază de date separată. În acest context, în cadrul sistemul informaţional ReGen a fost elaborată o subdiviziune ce ţine de conservarea in situ şi on farm. Actualmente această sistemă este în funcţiune, fi ind determinată în totalmente structura ei şi desemnate posibilităţile de păstrare şi prelucrare a datelor. Întregul proces de conservare şi documentare a resurselor genetice vegetale necesită o colaborare efi cientă între toţi deţinătorii de colecţii de plante, deoarece de la funcţionarea efi cientă a unui Sistem naţional vor profi ta atât cercetătorii, cât şi practicienii. În cazul dat ar fi binevenită contribuţia organelor de stat abilitate în domeniu prin soluţionarea problemei nominalizate pe cale legală.