Trecerea sectorului zootehnic pe o treaptă nouă de dezvoltare impune organizarea unei baze furajere ştiinţific argumentate, care să îndestuleze animalele şi păsările cu hrană echilibrată după conţinutul tuturor elementelor nutritive şi în consecinţă să micşoreze considerabil sinecostul producţiei zootehnice. Rolul de bază în rezolvarea problemei în cauză îi revine alegerii structurilor de plante furajere care trebuie să ţină seama de următoarele aspecte: însuşirile agrobiologice ale plantelor, cerinţele faţă de factorii de vegetaţie (climă, sol), zona ecologică de cultivare, speciile sau categoriile de animale, păsări cărora le este destinată producţia de furaje; plante care pot asigura, în condiţii optime de tehnologie, întregul necesar de furaje energo-proteice pentru hrana animalelor, păsărilor în scopul manifestarii pe deplin a potenţialului productiv. Un rol deosebit în rezolvarea problemei sus-menţionate îl pot avea cultivarea speciilor de plante perene erbacee de diferite provenenţă: Polygonum sachalinense Fr.Schmidt – Extremul Orient şi Silphium perfoliatum L. – America de Nord, înregistrate şi cercetate în cadrul colecţiei de plante furajere a Grădinii Botanice a Academiei de Ştiinţe a Moldovei mai mult de 30 de ani. Studiindu-se proprietăţile furajere la Hrişca de Sahalin – Polygonum sachalinense F. Schmidt s-a constatat că această specie manifestă cel mai înalt ritm de creştere şi acumulare a masei proaspete, recoltarea se poate de efectuat după 30-45 zile de la demararea vegetaţiei, dar nu mai târziu de faza de butonizare (luna iunie), recolta fi ind de cca 67-85 t/ha masă proaspătă, sau 18,723,0 t/ha masă uscată în primii anii a fondării plantaţiei, iar la vârsta de 20 ani a plantaţiei – depăşeşte 100-150 t/ha masă proaspătă. Furajul natural constituit din circa 40% frunze la mijlocul lunii mai conţine 76,7% apă, iar în faza de butonizare nu depaşeşte 70 %. La 1 kg de furaj natural revine 0,20 unităţi nutritive, 2,45 MJ pentru bovine, 31,7 g proteină brută, 22,27 g proteină digestibilă, 6,7 g grăsime brută, 91,3 g celuloză brută, 24,0 g substanţe minerale (din ele, 4,0 g calciu, 0,42 g fosfor), 55,90 mg caroten. Primăvara devreme poate fi folosit ca hrană pentru animale în amestec cu furajele grosiere pentru înnobilarea acestora. Este un bun furaj pentru bovine, ovine şi caprine, folosit în stare prospătă, cât ca silos şi faină proteino-vitaminizată. S-a stabilit că Silfi a – Silphium perfoliatum L. ca furaj e necesar să fi e recoltată în faza de butonizare, când frunzele constituie mai mult de 55% şi conţinutul de proteină brută constituie 20%, zaharuri 23%, fosfor 0,8%, vitamina C 31 mg/% , caroten 50 mg/% raportat la masa absolut uscată. Proteină este uşor asimilabilă, compusă din 17 aminoacizi, inclusiv esenţiali ca lizina, leucină, arginină, valină şi metionină. La 100 kg masă proaspătă revine 16-20 unitaţi nutritive, fi ecare unitate nutritivă fi ind asigurată cu 130-160 g proteină digestibilă. Se foloseşte în stare proaspătă, la producerea silosului şi făinii vitaminoase pentru animale şi păsări. Recolta anuală de masă proaspată variază de la 72 t/ha la 128 t/ha în dependenţă de condiţiile climatice. Perioada de înfl orire este lungă, asigurând un bun cules pentru albini. Speciile studiate în primul an au o creştere şi dezvoltare lentă, iar în anii următori creşterea şi dezvoltarea e foarte intensivă, demarând primăvara devreme martie-aprilie şi fi nalizând cu noiembrie. Primăvara cel mai înalt ritm de acumulare a fi tomasei proaspete e la Polygonum sachalinense, care la începutul lunii mai depăşeşte 45-50 t/ha, cresterea fi tomasei zilnice atingând în această perioadă 1,8-2,8 t/ha. După recoltare plantele acestor specii îşi revin repede în creştere şi la sfârşitul lui septembrie se pot recolta din nou. Conţinutul de proteină brută în această perioadă fi ind de 13,1% la Silphium perfoliatum şi de 18,3 % la Polygonum sachalinense F. Schmidt. Productivitatea anuală la al treilea an a acestor specii depăşeşte 70 t/ha masă proaspătă. Se pot menţine pe acelaşi teren mai mult de 20 ani. Sunt rezistente la ger şi au o rezistenţă medie la secetă şi arşiţă. Sunt plante melifere.