Funcţionalitatea gameţilor la diverse genotipuri de plante
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
529 3
Ultima descărcare din IBN:
2023-07-13 13:01
SM ISO690:2012
TODERAŞ, Lidia. Funcţionalitatea gameţilor la diverse genotipuri de plante. In: Genetica și fiziologia rezistenței plantelor, 21 iunie 2011, Chişinău. 2011, p. 64. ISBN 978-9975-78-994-3.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Genetica și fiziologia rezistenței plantelor 2011
Conferința "Genetica şi fiziologia rezistenţei plantelor"
Chişinău, Moldova, 21 iunie 2011

Funcţionalitatea gameţilor la diverse genotipuri de plante


Pag. 64-64

Toderaş Lidia
 
Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei
 
Disponibil în IBN: 10 aprilie 2020


Rezumat

Unele forme mutante de tomate se caracterizează prin capacitatea de a produce gameţi masculi nefuncţionali. Polenul, fi e că nu se formează, fi e că este neviabil. Sterilitatea masculă este monogenică şi recisivă. În puţine cazuri, două sau câteva gene interacţionează pentru producerea sterilităţii mascule. La tomate au fost determinate şi menţionate mai mult de 30 gene nealelice pentru sterilitate masculă. C.M. Rick a detectat în medie o mutantă recesivă homozigotă ms la o populaţie de 10.000 plante de tomate. Potrivit unor aprecieri, la speciile autogame apariţia spontană a mutaţiilor pentru sterilitatea masculă este favorabilă adaptării, deoarece contribuie la polenizarea încrucişată care asigură formarea unor plante heterozigote. În absenţa genelor marker cu ms recunoaşterea plantelor mascul fertile heterozigote se poate realiza, eventual, pe baza efectelor pleiotropice ale alelei ms sau ms (în stare homozigotă). La tomate plantele mascul sterile se recunosc uşor pe baza morfologiei fl orii. Astfel, pornind de la faptul că în ameliorarea genetică a multiplelor culturi rezultatele obţinute depind în mare măsură de cunoaşterea bazei genetice a genitorilor, de modul de transmitere la descendenţi a diferitelor caractere şi însuşiri, de valoarea combinativă a soiurilor genitoare, scopul principal al investigaţiilor noastre a constat în studierea unor caractere citogenetice, ce indică funcţionalitatea gameţilor femeli şi masculi la unele forme mutante, spontane, hibride şi soiuri de tomate, precum şi triticale. La formele mutante de tomate mutaţiile se referă la structura şi activitatea funcţională a sferei de reproducere. Au fost analizaţi patru indici citochimici, inclusiv cantitatea integrală de adn în ambele tipuri de nuclee, dispersia cromatinei, cantitatea de adn la o unitate de suprafaţă. În rezultatul evaluării valorilor medii ale cantităţii integrale de adn la o unitate de suprafaţă a nucleului generativ s-a observat o diferenţiere a genotipurilor, în care formele mutante se deosebesc prin valori mai mari, iar plantele de cultură – prin valori medii. Dispersia cromatinei în nucleul generativ denotă, că funcţionalitatea nucleului respectiv al polenului este sporită la forma mutantă. Acelaşi indice al nucleului vegetativ la soiurile de cultură are valori medii mici, statistic veridice, comparativ cu toate celelalte genotipuri analizate, ceea ce demonstrează funcţionalitatea înaltă a nucleului vegetativ. Foarte semnifi cative s-au dovedit a fi diferenţele dintre cantitatea integrală de acid dezoxiribonucleic în nucleele sacului embrionar (al oosferei şi cel central) la plantele de cultură şi plantele speciilor spontane de tomate. Procesul de diminuare a valorilor medii este caracteristic pentru toţi parametrii citochimici analizaţi la plantele de cultură. Astfel, plantele cultivate conţin o cantitate mai mică de adn în nucleele sacului embrionar comparativ cu formele spontane, însă şi dispersia cromatinei este mai joasă în aceste nuclee. În consecinţă, funcţionalitatea elementelor gametofi tului feminin este mai sporită la plantele de cultură. Analiza cantităţii integrale de adn în nucleul vegetativ şi nucleele spermatice la triticale a relevat, că valoarea medie a acestui parametru prevalează în nucleul vegetativ. Despre activitatea funcţională a acestor 2 tipuri de nuclee ne indică dispersia cromatinei. Analizând valorile medii ale acestui parametru, constatăm o structurare mai ridicată în nucleele spermatice comparativ cu cel vegetativ. Aceste particularităţi denotă faptul că activitatea funcţională a nucleului vegetativ este mai înaltă în comparaţie cu cea a nucleelor spermatice. Aceasta, posibil, se explică prin funcţiile celulei vegetative ale polenului matur de formare a tubului polinic şi de deplasare a spermatiilor spre gameţii femeli din sacul embrionar. În încheiere putem constata, că studiul efectuat atât la tomate, cât şi la triticale a valorilor indicilor citochimici ai gametofi tului masculin şi feminin prezintă un interes deosebit în aprecierea activităţii funcţionale a unor structuri din sistemul reproductiv. Aceste informaţii sunt utile şi necesare pentru procesul de ameliorare şi creare a noi genotipuri şi plante de cultură.