Manifestarea heterozisului real şi gradul de dominare la hibrizii interspecifici de tomate obţinuţi in vitro
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
821 15
Ultima descărcare din IBN:
2023-04-04 14:55
SM ISO690:2012
SÎROMEATNICOV, Iulia, COTENCO, Eugenia, CIOBANU, Renata. Manifestarea heterozisului real şi gradul de dominare la hibrizii interspecifici de tomate obţinuţi in vitro. In: Genetica și fiziologia rezistenței plantelor, 21 iunie 2011, Chişinău. 2011, p. 54. ISBN 978-9975-78-994-3.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Genetica și fiziologia rezistenței plantelor 2011
Conferința "Genetica şi fiziologia rezistenţei plantelor"
Chişinău, Moldova, 21 iunie 2011

Manifestarea heterozisului real şi gradul de dominare la hibrizii interspecifici de tomate obţinuţi in vitro


Pag. 54-54

Sîromeatnicov Iulia, Cotenco Eugenia, Ciobanu Renata
 
Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor
 
 
Disponibil în IBN: 10 aprilie 2020


Rezumat

Rezultatele cercetărilor efectuate la combinaţiile hibride interspecifi ce au demonstrat, că durata perioadei de vegetaţie la plantele de cultură a tomatelor ca şi la oricare cultură agricolă se determină prin două perioade: 1. Răsăritul plantulelor – înfl orirea; 2. Înfl orirea – maturizarea. În rezultatul investigaţiilor s-a constatat în majoritatea cazurilor la toate trei ciorchine, la combinaţiile hibride F1, o ereditate intermediară a perioadei de vegetaţie. În unele cazuri perioada de vegetaţie este mai scurtă ori mai aproape de forma paternă cu cea mai scurtă perioadă, iar în alte cazuri perioada de vegetaţie este mai îndelungată, decât cel mai tardiv părinte. La majoritatea combinaţiilor hibride distante, la prima ciorchină, s-a manifestat o variabilitate cu grad înalt de dominare şi dominare pozitivă faţă de cele mai valoroase forme parentale. Totodată, pentru a doua ciorchină la unele combinaţii s-a stabilit o supradominare faţă de cel mai bun genitor şi dominare negativă faţă de cel mai slab părinte. Pentru ciorchina a treia valorile medii au diminuat faţă de primele două ciorchine. Este necesar de menţionat, că heterozisul este un fenomen de superioritate a însuşirilor hibrizilor F1 în comparaţie cu cele ale formelor parentale. Heterozisul se manifestă în prima generaţie hibridă printr-o creştere neobişnuită a productivităţii (capacităţii de producţie, vigorii de creştere etc.). În rezultat se conclude că fenomenul heterozis se poate manifesta numai la unii hibrizi, care combină însuşiri mai superioare (transgresii pozitive) în comparaţie cu potenţialul genetic mediu al genitorilor. Aceasta ne permite să constatăm posibilitatea selecţiei pentru obţinerea genotipurilor cu însuşiri ereditare valoroase ale caracterului de rezistenţă. Cunoaşterea fenomenului heterozis şi prognoza manifestării transgresiilor pozitive la tomate pot avea o mare însemnătate practică, deoarece acest caracter al hibridului, fi ind produs şi evidenţiat, uşor se transmite prin ereditate, şi deci poate aduce contribuţii importante în selecţia de genotipuri cu rezistenţă sporită şi cu calităţi gustative înalte ale fructelor. Deci, hibridarea distantă are o mare importanţă în evoluţia şi geneza plantelor de cultură, mai ales în procesul de ameliorare a acestora. S-a constatat, că perioada de vegetaţie înfl orirea plantelor – maturizarea fructelor la majoritatea combinaţiilor hibride au manifestat în unele cazuri o perioadă cu dominare pozitivă şi supradominare negativă, faţă de cea mai bună formă parentală, cu excepţia a 4 din 8 combinaţii hibride, la ciorchina a treia cu dominare pozitivă. De menţionat, că o gamă destul de vastă a fost depistată în această generaţie, în ceea ce priveşte perioada maturizării fructelor sau a perioadei de coacere tehnică. Caracterul studiat la descendenţii hibrizilor obţinuţi prezintă importanţă practică, deoarece în dependenţă de perioada maturizării fructelor se planifi că efectuarea lucrărilor de recoltare şi evaluare a materialului iniţial pentru cercetările ulterioare în ameliorare. Deci, numai în aşa mod este posibil în condiţii de cultivare clasifi carea genotipurilor obţinute după perioada de maturizare timpurie, semitimpurie, semitardivă şi tardivă. Rezultatele obţinute pentru caracterul lungimea primelor trei ciorchine indică o supradominare faţă de cel mai bun genitor. O dovadă convingătoare a acestui fapt a servit şi pentru caracterele numărul de fl ori pe toate trei ciorchine şi numărul de fructe pe ciorchine, cu supradominare faţă de cel mai bun genitor. Hibrizii F1 de tomate depăşesc ambii părinţi după caracterul productivitatea, deci s-a stabilit o supradominare. La toate combinaţiile hibride distante s-a obţinut o productivitate sporită. Evaluarea particularităţilor morfofi ziologice ne-a permis să constatăm, că genotipurile luate în studiu s-au caracterizat prin perioade de vegetaţie diferite. De menţionat, că durata perioadei de vegetaţie este determinată în mare măsură de factorii ereditari ale genotipurilor şi mai puţin de condiţiile de cultivare. În fi nalul investigaţiilor s-a constatat obţinerea rezultatelor importante, în ceea ce priveşte moştenirea caracterului durata perioadei de vegetaţie a celui mai precoce părinte sau depăşirea lui.