Materialele de construcţii deţin o pondere de 50-60% din costul producţiei de construcţii-montaj. Materialele pot fi consumate în forma naturală sau transformată, operaţii care pot avea loc chiar în cadrul unităţii, prin structuri special organizate. Indiferent de aceasta, consumurile de materiale sunt de volum şi varietate mare, impunînd organizarea corectă a evidenţei aprovizionării, depozitării şi urmăririi punerii în opera a acestora. Normele contabile româneşti precizează obligativitatea ţinerii contabilităţii valorilor materiale cantitativ şi valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent care poate fi practicat de unităţile mici şi mijlocii. Aceste norme nu precizează expres, în care circuit contabil (contabilitatea financiara sau contabilitatea de gestiune) trebuie organizată contabilitatea stocurilor prin inventar permanent. Dar, instituire conturilor de stocuri numai în structura conturilor bilanţiere (clasa a 3-a) a determinat pe practicieni să opteze pentru organizarea inventarului permanent în contabilitatea financiara. Evaluarea stocurilor de materiale intrate în unităţile de construcţii montaj are loc la preţ de înregistrare, contabilizate sintetic în unul din conturile din clasa a 3-a ,,Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie“, în funcţie de tipologia acestora, iar în contabilitatea analitică se ţine pe gestiuni de materiale, după proceduri automate sau manuale, conform uneia din metodele de evidentă analitică.