În lucrarea de faţă sunt prezentate rezultatele privind dinamica compoziţiei chimice a apelor lacului din Valea Morilor (mun. Chişinău) în perioada a două sezoane hidrologice ale anului 2014: etiajul de iarnă şi deversările de primăvară.  La sfârşitul lunii iulie 2006, în apele lacului Valea Morilor s-a declanşat o catastrofă ecologică, care s-a soldat cu moartea peştilor, hidrobionţi care constituie vârful piramidei ecologice în sistemele acvatice. Lucrările de reabilitare a lacului au început în anul 2006, când a fost evacuată apa din lac. La scurt timp după aceasta, lucrările au fost stopate şi s-a revenit la proiect abia în anul 2008. La începutul lunii octombrie 2011, a fost adus peşte în lac. În urma ploilor abundente de la sfârşitul lui iunie 2013, bazinul lacului s-a umplut complet, iar nivelul apei a crescut chiar cu cca 1 metru peste limită. Formarea compoziţiei chimice şi, respectiv, a calităţii apelor naturale este un proces complex, ce depinde de un şir de factori (fizico-geografici, fizicochimici, biologici, antropogeni) [2].  Scopul studiului este de a releva particularităţi noi sau de a le confirma pe cele de până la reabilitare privind caracteristicile fizico-chimice ale apelor lacului. Un alt scop este de a urmări dacă reabilitarea şi modul de gospodărire actuală asigură condiţiile de viaţă pentru hidrobionţi.  Perimetrul lacului a fost distribuit pe 8 puncte de captare. Pentru a avea şi dovezi despre aportul afluenţilor, 3 dintre cele 8 secţiuni de captare sunt amplasate la intrarea apelor afluenţilor în lac. În perioada de referinţă, au fost prelevate probe de apă, care au fost supuse următoarelor determinări [1]: temperatura; pH-ul; mineralizarea (ΣI); gradul de saturaţie cu oxigen (GS); consumul biochimic de oxigen (CBO5); biogenii (NH4+, NO3-) (Tab.1, 2 ).Măsurările au dovedit că apele lacului se caracterizau prin mineralizare sporită (1757,3-2246 g/l) şi duritate medie (5,8-6,1 mmolech/l) (Tab. 1).  Valorile mineralizării au relevat că în sezonul de iarnă (2246 g/l) aceasta depășea de cca 1,3 ori valoarea celei de primăvară (1757,3 mg/l). Spre deosebire de mineralizare, duritatea apelor nu a suferit schimbări semnificative în funcţie de sezon. Dacă urmărim dinamica principalilor ioni, atunci constatăm modificări mai importante în conţinutul cationilor de Na++K+, iar dintre anioni – ai celor de Cl-. În componenţa cationică, în ambele sezoane, au dominat ionii Na++K+ (37,2-40,5%-ech), iar întâietatea în compoziţia anionică le-a revenit ionilor de Cl- (23,0-27,0%-ech). Gradul de mineralizare înalt al apelor este condiţionat de prezenţa în aceste ape a unor cantităţi importante de ioni alcalini şi de clor. Conform clasificării lui Aliokin, apele sunt de tip clorice, grupa sodiului (ClINa). Deşi, în perioada de referinţă, apele se caracterizau printr-un grad înalt de saturaţie cu oxigen (99,4-134,4%), totuşi procesele biochimice de autopurificare ale apelor au fost încetinite, deoarece cantitatea de substanţe biodegradabile s-a menţinut la valori înalte (5,9-10,0 mgO2/l) (Tab.2). În perioada deversărilor de primăvară, conţinutul acestora a fost mai mare de aproape 2 ori faţă de cantitatea acestora în sezonul de iarnă. Nu au fost confirmate depăşiri ale CLA pentru azotul amoniacal (CLA=0,5 mgN/l) şi nitrat (CLA=9 mg N/l). Doar în perioada de iarnă, cantitatea azotului amoniacal s-a aflat aproape de pragul CLA.