Transaminazele hepatice în diabetul experimental pe fondul administrării extrasului FASSC-V
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
516 5
Ultima descărcare din IBN:
2023-11-14 20:03
SM ISO690:2012
BACALOV, Iurie, BACALOV, Irina, CRIVOI, Aurelia. Transaminazele hepatice în diabetul experimental pe fondul administrării extrasului FASSC-V. In: Integrare prin cercetare şi inovare.: Ştiinţe ale naturii. Ştiinţe exacte , 10-11 noiembrie 2014, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: Universitatea de Stat din Moldova, 2014, R, SNE, pp. 13-15.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare şi inovare.
R, SNE, 2014
Conferința "Integrare prin cercetare şi inovare"
Chișinău, Moldova, 10-11 noiembrie 2014

Transaminazele hepatice în diabetul experimental pe fondul administrării extrasului FASSC-V


Pag. 13-15

Bacalov Iurie, Bacalov Irina, Crivoi Aurelia
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
Disponibil în IBN: 7 aprilie 2020


Rezumat

Diabetul zaharat reprezintă una din patologiile societăţii moderne, având o răspândire globală şi fiind recunoscută drept una dintre cele mai comune boli cronice din lume. Actualmente, diabetul zaharat a devenit o boală nemiloasă, o problemă de sănătate publică, hormonală – cheia în dezvoltarea acestei afecţiuni este insulina, produsă de pancreas şi responsabilă de metabolizarea glucozei.  Astăzi, diabetul zaharat înregistrează o frecvență de 4-8% sub formă clinică, iar cea subclinică 10%. Medicamentele hipoglicemiante şi insulina controlează nivelul de glucoză din sânge, dar nu pot trata efectiv boala. Dintre multiplele remedii în domeniul tratării acestei boli se consideră şi aplicarea fitoterapiei. Fitoterapia evidenţiază o tendinţă de ameliorare sau combatere a diabetului zaharat, este considerată procedeu şi concepţie științifică în sensul fundamentării pe baze noi a vechii arte de vindecare cu ajutorul plantelor [1]. Din cauza tratării necorespunzătoare a diabetului zaharat, are de suferit întreg organismul: ochii, glandele endocrine, inima, ficatul etc. Acesta din urmă datorită abundentei sale irigări cu sânge funcţional şi nutritiv, precum şi datorită transformărilor chimice ce au loc la acest nivel, îndeplineşte funcţii atât de importante şi de variate, încât, pe drept cuvânt, poate fi considerat laboratorul organismului [2]. Astfel, introducerea unor preparate noi de origine vegetală, care posedă un spectru vast de acţiune este importantă atât pentru tratarea hiperglicemiilor, cât şi a complicaţiilor ce apar ca urmare a progresării bolii. Un astfel de preparat ar fi – extrasul de plante medicinale FASSC-V. Material şi metode. Cercetările date au avut loc în cadrul LCŞ Ecofiziologie Umană şi Animală de la Universitatea de Stat din Moldova. Studiile experimentale s-au efectuat pe şobolanii albi de laborator cu masa corporală 170-220 g, împărţiţi în grupe: una de control şi experimentale (trei). Modelul diabetului zaharat s-a obţinut prin injectarea alloxanului sub formă de soluţie de 5% (200 mg/kg). Extrasul din plante medicinale, utilizat în cercetare, este fornat din: teci de fasole (Phaseolus vulgaris), seminţe de armurariu (Silybum marianum), părţi aeriene de siminoc (Helichrysum arenarium), rădăcini de sparanghel (Asparagus officinalis) şi rădăcini de cicoare (Cichorium intybus). Ca metodă de extracţie am folosit decocţia, 25 g material mărunţit la 11 de apă, se fierbe 5 min, se lasă să se răcească, apoi se filtrează. Analiza aminotransferazelor a avut loc la Institutul Oncologic în Laboratorul de urgenţe cu ajutorul metodei biochimice.Rezultatele obţinute. Ficatul gras nonalcoolic este o afecţiune tot mai frecvent întâlnită în rândul persoanelor care suferă de diabet. Riscul major al ficatului gras nonalcoolic, precum şi al diabetului de tip 2 îl constituie greutatea în exces. Riscul de apariţie a bolilor de ficat, inclusiv a cancerului de ficat, este mai mare la pacienţii care suferă de diabet de o perioadă mai mare de 10 ani. Diabetul creşte riscul apariţiei unor afecţiuni ale ficatului, controlul slab al nivelului zahărului din sânge sporind acest risc. În timp, se poate ajunge la ciroză sau la cancer al ficatului. Rezultatele unui nou studiu, publicat în revista de specialitate Diabetes, sugerează faptul că valorile crescute ale enzimelor hepatice, chiar şi la limita superioară a normalului, sunt asociate cu o incidenţă crescută a diabetului zaharat [2, 4]. Analiza datelor obţinute arată că în cazul diabetului alloxanic are loc o mărire a concentraţiei de ALT – 65,4, faţă de normă care este 50,3 U/L. La administrarea extraselor din FASSC-V pe fondul diabetului alloxanic, nivelul concentraţiei de ALT este de 57,2 U/l, ceea ce denotă o tendinţă de normalizare a concentraţiei de ALT. Tabelul 1 Conţinutul alanin-aminotransferazei (ALT) (U/l) la administrarea  extrasului FASSC-V pe fondul diabetului experimental Indicii Martor Alloxan FASSC-V FASSC-V  + Alloxan ALT (U/l) 50,3±2,41 65,4±3,08 45,2±2,11 57,2±2,82     La nivelul celulei hepatice, izoenzimele AST se găsesc atât în citosol, cât şi în mitocondrii. AST este un indicator specific al funcţiei hepatice. Enzima care se găseşte în ficat, dar care se găseşte şi în muşchi, are rol în metabolismul unor aminoacizi şi creşte la fel ca ALT. Valorile serice ale AST şi ALT sunt crescute, într-o oarecare măsură, în aproape toate hepatopatiile.  Tabelul 2  Conţinutul aspartat-aminotransferazei (AST) (U/l) la administrarea  extrasului FASSC-V pe fondul diabetului experimental Indicii Martor Alloxan FASSC-V FASSC-V  + Alloxan AST(U/l) 50,2±3,22 147,3±8,43 49,3±3,17 90,1±6,13   Analizele conţinutului de AST, în cercetările noastre, evidenţiază faptul că în stadiile incipiente ale diabetului se observă unele modificări în direcţia activizării funcţiei hepatice, astfel nivelul AST creşte de la 50,2U/l, (lotul martor) până la 147,3 U/l după administrarea alloxanului, dar în lotul administrat cu extrase din FASSC-V pe fondul diabetului alloxanic nivelul de AST atinge valoarea de 90,1 U/l. Afectarea cronică a ficatului poate duce la perturbarea în mod variabil a funcţiilor, iar imposibilitatea ficatului de aşi îndeplini funcţiile fiziologice impune – printre alte măsuri terapeutice – şi un regim alimentar deosebit. Scopul acestuia este, pe de o parte, că prin scăderea aportului de substanţe toxice alimentare să nu suprasolicite funcţia de detoxifiere hepatică, iar pe de altă parte, să aducă un aport suplimentar de substanţe care nu mai pot fi sintetizate, metabolizate sau stocate de ficat [3]. De obicei, bolile hepatice afectează digestia, absorbţia, stocarea şi eliberarea substanţelor nutritive, starea funcţională hepatică influențând semnificativ statusul nutriţional al individului, secundar putând să apară importante deficite energetice, proteice, vitaminice şi minerale. Gradul acestor deficite nutriţionale poate, la rândul său, să contribuie la progresul bolii hepatice [2]. Rezultatele obţinute ne permit a menţiona că la etapele iniţiale ale diabetului zaharat are loc modificarea activităţii funcţionale a ficatului. Administrarea extrasului FASSC-V, influențează în mod nemijlocit, asupra stării funcţionale a glandei, ce se explică printr-o tendinţă de normalizare a concentraţiilor de AST şi ALT în cazul diabetului experimental. Rezultatele obţinute ne permit a argumenta efectul biostimulator al extrasului din plante medicinale cercetat în dereglările maladiei date. Aceste plante conţin substanţe cu un grad înalt de bioaccesibilitate şi asimilare, dau un efect colagog, sedativ şi tonifiant, îmbogăţesc organismul cu vitamine, microelemente, influențează benefic nu numai asupra metabolismului glucidic, ci şi asupra celorlalte tipuri de metabolism şi măresc capacitatea de rezistenţă a organismului, ceea ce este foarte important în diabetul zaharat – boală cu evoluţie cronică.