Sistemul sangvin reflectă modificările ce au loc în întregul organism. El ca şi lichidul interstiţial este sediul microfluxurilor, provenind de la diferite grupe celulare cu stări funcţionale diferite, şi în consecinţă cu producţia H2O mai mare sau mai mică. Lichidul extracelular este, de asemenea, primul sector care vine în contact cu agresiunile acide şi bazice de origine exogenă [3]. În ceea ce privește influența diabetului alloxanic asupra eritrocitelor, în prezent există argumente privind repercusiunile sale asupra numărului de eritrocite. Au fost descrise alterări ale structurii membranei eritrocitare, cu modificarea raportului colesterol/fosfolipide intramembranal, ca și o glicozilare și fosforilare excesivă a proteinelor din membrana eritrocitară, inclusiv a spectrinei. Toate aceste perturbări enzimatice, metabolice și structurale sunt invocate în realizarea unei hipovâscozități intraeritrocitare, cât și a unei creșteri a rigidității membranelor, ce au drept consecință o reducere a deformabilității și filtrabilității eritrocitare. În aceste condiții, agregabilitatea eritrocitară crește, antrenând, în cerc vicios, o hipervâscozitate sangvină cu semnificație patologică. Concomitent, are loc și glicozilarea hemoglobinei ca un fenomen ce afectează eliberarea tisulară a oxigenului. Astfel la diabetici se dezvoltă atât complicaţii microvasculare (retinopatie, nefropatie şi neuropatie), cât şi complicaţii macrovasculare (boala coronariană, boli cerebrovasculare etc.) [2]. Actualmente, alături de insulină, în lista preparatelor utilizate pentru tratamentul complicaţiilor ce apar în diabetul zaharat sunt incluse şi unele remedii de origine vegetală. După structura chimică, preparatele vegetale sunt asemănătoare cu hormonii scoarței suprarenalelor, hipofizei, gonadelor, substanțe complexe și necesare organismului. Iată de ce mijloacele vegetale, spre deosebire de majoriatea celor sintetice, nu sunt respinse de organism, ci, din contra, se înscriu armonios în legăturile biologice dereglate [1]. În lista acestor fitopreparate, se înscrie şi anghinarea (Cynara scolymus). Material şi metode. Cercetările au avut loc în cadrul LCŞ Ecofiziologie Umană și Animală a Universității de Stat din Moldova. Experiența a fost realizată pe șobolanii albi de laborator, de ambele sexe, cu greutatea corporală cuprinsă între 150-180 g. Investigația s-a montat pe 40 de șobolani care au fost repartizaţi în 4 loturi, un lot fiind de control, iar celelalte trei experimentale.Analiza indicilor hematologici. Pentru determinarea indicilor eritrocitari, a fost utilizat analizatorul hematologic ERMAN-PCE-210(N).  Ca metodă de obținere a extractului a fost utilizată infuzia: 10 g material vegetal mărunțit la 500 ml apă în clocot. Rezultate obţinute. Pe parcursul multor ani, au fost relatate concepții că în diabetul zaharat nu există modificări hematologice, sau dacă chiar există, ele sunt nesemnificative. Însă actualmente aceste concepții a eșuat, deoarece ca rezultat al unui șir de experiențe arsenalul opiniilor au evidențiat progrese științifice în ceea ce privește modificările elementelor figurate în diabetul zaharat. Aceleaşi modificări au fost constatate şi în cercetările noastre. Astfel analizând indicii hematologici, în baza investigațiilor experimentale, a fost stabilit că numărul de eritrocite în lotul administrat cu alloxan suferă modificări, atingând valoarea de 6,01±0,23 (X 1012 e/l) față de lotul martor – 6,55±0,32 (X1012e/l), iar în lotul administrat cu extras din Cynara scolymus pe fondul diabetului alloxanic numărul de eritrocite este de 6,49±0,30(X1012e/l). Ceea ce demonstrează rolul pozitiv al extraselor din plante în tratamentul diabetului alloxanic.   Tabelul 1 Numărul de eritrocite (* 10 12 e/l) în diabetul  alloxanic pe fondul administrării  extrasului din Cynara scolymus Indicii Martor Alloxan Cynara scolymus Cynara scolymus + Alloxan Eritrocite (x1012e/l) 6,55 ±0,32 6,01±0,23 6,49±0,30 6,23±0,27   Modificările calitative sau morfologice ale hematiilor se referă, de asemenea, la mărimea, forma şi culoarea acestora, la apariţia unor anomalii congenitale sau câștigate ale eritrocitelor şi hemoglobinei, descoperite în special la examinarea frotiurilor de sânge sau măduvă, prin metode uzuale sau speciale [3].  Scăderea conţinutului de eritrocite se exprimă şi prin micşorarea nivelului de hemoglobină. Astfel în cercetările noastre experimentale la lotul martor s-a înregistrat nivelul hemoglobinei – 124,7 ±6,12 g/l. Sub influenţa extrasului din Cynara scolymus pe fondul diabetului alloxanic se constată o creştere a conţinutului de hemoglobină – 119,6 ±5,24 g/l faţă de lotul alloxan – 115,7 ±4,96 g/l.   După Leporski şi după Radvan, atât în diabet cât şi în pancreatite se observă o anemie care are drept cauză o carenţă prin tulburări intestinale secundare leziunilor hepato-pancreatice. În diabet se întâlnesc câte odată manifestările purpurice, hemoragii capilare în sclerotice şi retină, echimoze şi hematoame, datorită probabil alterării pereţilor vasculari. De aceea, menţinerea hemoglobinei în limitele normei are un rol important în prevenirea complicaţiilor ce pot apărea în diabet [4].  Unele modificări ale hemogramei pot apare în cursul tratamentului diabetului cu sulfamide antidiabetice. Dozele mari pot produce neutropenie, probabil, prin inhibiţie toxică a măduvei.  Tabelul 2 Nivelul hemoglobinei (g/l) în diabetul alloxanic pe fondul  administrării extrasului din Cynara scolymus Indicii Martor Alloxan Cynara scolymus Cynara scolymus +Alloxan Hemoglobina (g/l) 124,7±6,12 115,7±4,96 129,5±6,01 119,6±5,24   Aceste accidente au motivat utilizarea alături de tratamentul de bază şi a fitopreparatelor cu acţiune hemostimulatoare în patologiile metabolismului glucidic. După cum cunoaştem, hematocritul reprezintă exprimarea procentuală a raportului dintre masa eritrocitară şi volumul sangvin sau altfel spus hematocritul este volumul eritrocitar procentual. În experienţa noastră,am înregistrat la lotul martor concentraţia hematocritului de 35,13% în raport cu lotul alloxan, care înregistrează concentraţia de 30,11%, ceea ce demonstrează instalarea bolii sau patogenitatea lotului alloxan. De asemenea, se observă o tendinţă de normalizare la lotul mixt (Cynara scolymus+alloxan), unde concentraţia este de 33,37±1,38%.   Tabelul 3 Concentrația hematocritului (%) în diabetul alloxanic pe fondul administrării extrasului din Cynara scolymus Indicii Martor Alloxan Cynara scolymus Cynara scolymus + alloxan Hematocrit (%) 35,13±1,46 30,11±1,33 33,88±1,41 33,37±1,38  În urma cercetărilor, putem evidenţia corelaţia şi interdependenţa dintre numărul eritrocitelor şi concentraţia hematocritului, care caracterizează nivelul instalării patologiei, de asemenea, am constatat aportul extrasului din Cynara scolymus în ameliorarea afecţiunilor hematice. Aşadar, rezultatele clinico-funcţionale ale cercetărilor au evidenţiat efectul hematoprotector al extrasului din Cynara scolymus. Administrarea acestuia contribuie la normalizarea lor, ce se exprimă prin menţinerea în limitele normei a indicilor eritrocitari.