În majoritatea sistemelor de drept care aparţin familiei romanogermanice, aplicarea pedepsei penale are la bază un şir de criterii de individualizare a acesteia, stabilite de legislaţia penală, care facilitează munca instanţei de judecată, pedeapsa fiind aplicată în strictă conformitate cu legislaţia. Criteriile de individualizare a pedepsei penale, circumstanţele atenuante şi agravante sunt factorii care determină luarea unei decizii, în limitele legale ale sancțiunii penale, prevăzute de Codul penal. În familia de drept comun, în izvoarele doctrinare engleze de drept penal, pedeapsa, de regulă, este definită „drept cauzare autoritară de suferinţe persoanei pentru comiterea de către aceasta a unei infracţiuni” [1, p.283]. Unii autori americani prin „pedeapsă” înţeleg o privare (suferinţă) determinată, stabilită prin hotărârea instanţei pentru încălcarea interdicţiei penale. Spre exemplu, autorul american J.Hallom, evidenţiind particularităţile pedepsei penale, menţionează: „În primul rând, pedeapsa constituie o privare (un rău, o suferinţă). În al doilea rând, ea este forţată. În al treilea rând, ea este numită în numele statului; este „sancţionată”. De asemenea, ea se aplică celui care încalcă prevederile legale, care a cauzat o daună, iar cuantumul şi tipul pedepsei depind de dauna cauzată, fiind proporţionale daunei, dar pot fi atenuate sau agravate de personalitatea infractorului, de motivele şi intenţiile sale” [1, p.283]. Cu toate acestea, putem spune că doctrina americană a suferit influența teoriilor de bază ale pedepsei, elaborate de dreptul penal englez, potrivit căruia pedeapsa penală este o răsplată; un mijloc de intimidare; un mijloc de corectare a condamnatului.  Aplicarea pedepsei penale în familia de drept comun diferă de modalitatea menţionată, aplicabilă în familia romano-germanică, sprijinindu-se pe anumite reguli. Astfel, mecanismele de aplicare a pedepsei aplicate de diferite state sunt determinate de prevederile legii penale, precedentul judiciar şi existenţa unui organ specializat competent de a stabili tendinţele şi modalităţile de aplicare a pedepsei penale. Există câteva mecanisme funcţionale cu privire la aplicare pedepsei, specifice mai mult statelor cu sistem de drept comun sau mixt, după cum urmează: stabilirea minimului obligatoriu de către legea penală (ex. Canada), sisteme informaţionale cu privire la aplicarea pedepsei (ex. Scoţia, Australia, Irlanda), instrucţiuni (recomandări) cu privire la aplicare a pedepsei (ex. SUA, Marea Britanie).  Sistemul informaţional din Scoţia (SIS) reprezintă o bază de date pentru judecători, în special, oferind informaţii cu privire la pedepsele aplicate anterior pe cazuri similare [4]. Informațiile furnizate se referă la analiza elementelor infracţiunii, circumstanţele în care a fost comisă fapta prejudiciabilă, consecinţele pentru victimă, antecedentele penale, vârsta făptuitorului, motivarea aplicării pedepsei de instanţă. În Australia se aplică Sistemul judiciar de informare şi cercetare (Judicial Information Research System sau JIRS) [2]. Informaţia primară oferită de acest sistem înglobează jurisprudenţă, legislaţie, principii de aplicare a pedepselor, date statistice şi diverse publicaţii online. Informaţia este accesibilă nu doar pentru judecători, ci este destinată publicului larg de jurişti. JIRS este sistemul creat de Comisia Judiciară din Australia, înfiinţată în 1986, cu scopul de a analiza sentinţele aplicate de instanţele judecătoreşti, punându-se un accent deosebit pe efectul şi autoritatea răspunderii penale. În 1987, Comisia Judiciară şi-a început activitatea în domeniul educaţiei juridice şi asigurării cu informaţie în domeniul aplicării pedepsei, publicaţiile acesteia fiind grupate în Rapoarte Anuale, Buletine şi Jurnale, publicaţii online. În Irlanda, sistemul informaţional (Irish Sentencing Information System sau ISIS) oferă date valoroase la acest capitol, datorită Comitetului privind aplicarea pedepsei, care elaborează rapoarte cu privire la aplicarea pedepsei penale pe diferite categorii de infracţiuni [3]. ISIS reprezintă o bază de date elaborată de Comitet, acesta fiind format din judecători şi un expert din domeniul dreptului execuţional penal. Un exemplu practic, ce demonstrează analiza aplicării pedepsei penale pe anumite categorii de infracţiuni, se referă la infracţiunea de jaf, săvârşită la 20 mai 2013 care cuprinde: cadrul normativ şi scopul pedepsei penale; instrucţiuni ale Curţii de Apel, invocându-se jurisprudenţa relevantă în materie (pedepse uşoare – condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei până la 2 ani; pedepse ordinare – de la 2 la 5 ani; pedepse grave – de la 5 la 10 ani) şi analiza pedepselor aplicate până în 2011 pentru infracţiunea de jaf, cuprinzând motivul comiterii infracţiunii, circumstanţele atenuante şi agravante etc. În alte state însă, datorită ponderii semnificative a precedentului judiciar, a apărut necesitatea elaborării unor ghiduri sau recomandări pentru a asigura aplicarea uniformă a pedepsei penale, transparenţa procesului penal şi a creşte încrederea în justiţie a cetăţenilor. Aspectele-cheie care sunt luate în consideraţie la elaborarea unor astfel de recomandări se referă în mod prioritar la următoarele: (1) crearea unui organ specializat care va elabora, revizui şi modifica aceste recomandări; (2) determinarea modelului care va fi urmat; (3) stabilirea forţei juridice a acestora (obligatoriu sau de recomandare).  Actualmente, există două modele de recomandări sau ghiduri cu privire la aplicarea pedepsei: narativ şi numeric. Modelul narativ folosit de Marea Britanie face referinţă la gradul prejudiciabil al infracţiunii, factorii care se referă la vinovăţia făptuitorului şi dauna cauzată, circumstanţele atenuante şi agravante, mărimea pedepsei şi punctul de pornire pentru stabilirea pedepsei. Modelul numeric însă, specific Statelor Unite ale Americii, conţine două axe care se referă la gradul prejudiciabil al infracţiunii şi antecedentele penale ale făptuitorului, iar punctul de intersecţie dintre aceste axe determină mărimea pedepsei care urmează a fi aplicată.  Spre deosebire de sistemele informaţionale folosite în Scoţia, Australia, Irlanda şi în alte state, ghidurile sau recomandările cu privire la aplicarea pedepsei conţin reguli cu privire la aplicarea pedepselor pentru diferite categorii de infracţiuni, care au de obicei forţă obligatorie, fiind elaborate de organe (consilii sau comisii)specializate create în acest scop.