Women make up slightly more than half of the world's population, but their contribution to indicators of economic activity, growth and living standards is significantly lower than their capabilities, which has serious macroeconomic consequences. Despite significant progress in recent decades, labor markets around the world remain fragmented by gender, and progress towards gender equality has apparently stopped. The proportion of women in the labor force remains lower than the corresponding proportion of men, women carry out most of the unpaid work, and in the case of remuneration, they account for a disproportionate share of workers in the unorganized sector and among the poor. Significant pay differences between women and their male colleagues are also noted. In many countries, labor market discrimination limits women's paid work, and the proportion of women in higher positions and among entrepreneurs remains low. The implementation of tasks in the field of economic growth, job creation and the inclusion of a wider population in economic activity are closely intertwined. Economic development and stability are necessary conditions to provide women with the opportunities that they need, but at the same time, the very inclusion of women in the labor market is one of the elements of the equation of growth and stability. In particular, in countries with rapidly aging populations, an increase in the share of women in the labor force can create an impetus for growth, offsetting the consequences of a decrease in the labor force. The recognition that a woman can take a more active part in the economy can be considered a breakthrough, a new trend. These trends need to be supported, despite the fact that the unemployment rate among women is still too high.

Femeile reprezintă puţin mai mult de jumătate din populaţia lumii, dar contribuţia lor la indicatorii de activitate economică, creștere și nivel de trai este semnificativ mai mică decât capacităţile lor, ceea ce are consecinţe macroeconomice grave. În ciuda progreselor semnificative din ultimele decenii, piaţa muncii din întreaga lume rămâne fragmentată de gen, iar progresul către egalitatea de gen aparent a încetat. Ponderea femeilor în forţa de muncă rămâne mai mică decât ponderea corespunzătoare de bărbaţi. Femeile exercită cea mai mare parte a muncii neremunerate, iar în cazul remuneraţiei, acestea reprezintă o pondere disproporţionată a lucrătorilor din sectorul neorganizat și în rândul săracilor. Există diferenţe semnificative de plată între femei și colegii lor de sex masculin. În multe ţări, discriminarea pe piaţa muncii limitează munca remunerată a femeilor, iar proporţia femeilor în posturi mai înalte și în rândul antreprenorilor rămâne scăzută. Implementarea sarcinilor în domeniul creșterii economice, crearea de locuri de muncă și includerea unei populaţii mai largi în activitatea economică sunt strâns legate între ele. Dezvoltarea economică și stabilitatea sunt condiţii necesare pentru a oferi femeilor oportunităţile de care au nevoie, dar, în același timp, includerea femeilor pe piaţa muncii este unul dintre elementele ecuaţiei de creștere și stabilitate. În special, în ţările cu populaţii care îmbătrânesc rapid, o creștere a ponderii femeilor în forţa de muncă poate creea un impuls pentru creștere, compensând consecinţele unei scăderi a forţei de muncă. Recunoașterea faptului că o femeie poate participa mai activ în economie poate fi considerată un progres, o nouă tendinţă. Aceste tendinţe trebuie să fie susţinute, în ciuda faptului că rata șomajului în rândul femeilor este încă prea mare.