Creditarea consumatorului în lumina armonizării prevederilor legislaţiei în vigoare
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
466 14
Ultima descărcare din IBN:
2023-12-26 13:35
SM ISO690:2012
NICOLAE, Marian. Creditarea consumatorului în lumina armonizării prevederilor legislaţiei în vigoare. In: Integrare prin cercetare şi inovare.: Ştiinţe sociale , 10-11 noiembrie 2014, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: Universitatea de Stat din Moldova, 2014, Vol.2, R, SS, pp. 71-73.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare şi inovare.
Vol.2, R, SS, 2014
Conferința "Integrare prin cercetare şi inovare"
Chișinău, Moldova, 10-11 noiembrie 2014

Creditarea consumatorului în lumina armonizării prevederilor legislaţiei în vigoare


Pag. 71-73

Nicolae Marian
 
Universitatea din Bucureşti
 
Disponibil în IBN: 5 aprilie 2020


Rezumat

Implementarea modificărilor îndreptate spre protecţia creditării consumatorului în spaţiul statelor comunitare, îşi are originea din anii 19741975, odată cu intrarea în vigoare a legii privind creditele pentru consumatori în Marea Britanie [2, p. 209; 6, p.115]. La data de 06.03.2014 în Republica Moldova a intrat în vigoare Legea nr. 202 din 12.07.2013 privind contractele de credit pentru consumatori [16] (în continuare – Legea nr. 202/2013), pe când modificările implementate prin aceasta au fost propuse de către Comisia Europeană din domeniul serviciilor financiare prin Directiva privind Creditul de Consum, încă în anul 2002 [5, p.7]. În procesul efectuării unui studiu amănunţit în ceea ce priveşte creditul de consum, afirmăm cu certitudine că eliberarea unui credit persoanei fizice nu înseamnă concomitent şi creditarea consumatorului, pe când creditarea consumatorului este un procedeu privind eliberarea creditului care nu este destinat exclusiv persoanei fizice [9;11;13]. Această opinie ar putea subzista chiar dacă, consumatorul este: persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure ori care comandă, procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională [12, p. 16].  Apreciate critic, prevederile unor acte normative prin care categoria consumatorilor sunt suplinite cu persoanele juridice, prevederile altor acte normative vorbesc despre faptul că persoanele juridice ar putea beneficia de credite de consum destinate deplasărilor şi plăţilor în interes personal al companiei, atât în ţară cât şi peste hotare [1; 7; 14, p. 23-24]. Afirmaţia ar părea elucubrantă şi, deoarece creditarea conturează în sine scopul lucrativ al persoanei juridice, însă impactul scopului lucrativ al persoanei juridice raportat la identificarea consumatorului prin procurarea serviciilor sau produselor nelegate de activitatea de întreprinzător, se disociază în cazul societăţilor necomerciale [8, p.322] care, de asemenea, au posibilitatea de a beneficia de credite bancare. Pentru ajustarea procesului de creditare la interesele majore ale consumatorului, persistă necesitatea armonizării prevederilor actelor normative în vigoare în potrivire cu aceste interese. În acest sens, după părerea noastră, pot fi distinse nişte teze concise care ar putea sta la temelia fortificării contractului de credit la etapa actuală. Studiul succint efectuat ne permite să propunem câteva modificări ale legislaţiei naţionale în modul după cum urmează: 1. Este necesară completarea art. 344 alin. (4) a Codului contravenţional a Republicii Moldova (în continuare – C. contr. RM) [3] cu următorul aliniat: „Se va sancţiona cu amendă de la 50 la 100 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere şi cu amendă de la 200 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice, Banca Comercială sau creditorul care va aplica calculul dobânzii majorate aferent creditelor care sunt eliberate conform contractelor în care este prevăzută aplicarea penalităţilor de întârziere”. 2. De asemenea, susţinem includerea în Legea 202/2013 a unui articol cu următorul conţinut:  Creditorul va fi sancţionat cu o plată unică în favoarea consumatorului faţă de care şi-a manifestat comportament abuziv, dacă acest comportament se va demonstra printr-un proces verbal de contravenţie irevocabil emis de către autoritatea competentă sau printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Plata unică va fi echivalată cu suma întregii dobânzi aplicate creditului eliberat, dedusă prin reducerea ce va reieşi din graficul şi modalitatea de plată a creditului, chiar dacă suma dobânzii încă nu a fost plătită pe deplin de către debitor băncii. Veritabil este că în literatura de specialitate se enunţă suficient despre corectitudinea procesului de creditare în ansamblu cât şi despre corectitudinea creditării persoanei fizice şi a consumatorului. Lucrurile în acest sens sunt redate reuşit de către A.A. Vişnevski [2; 6], Maricica Stoica [4, p.62], Cornelia Grigoriţă [10, p.195272], N.D. Erinaşvili [15, p.197-205], însă doctrina citată nu vorbeşte despre modul în care urmează a fi despăgubit consumatorul în situaţia în care drepturile acestuia sunt violate de către creditor. Suplinirea art. 344 a C. contr. RM cu o serie de sancţiuni aplicate creditorilor care acţionează abuziv faţă de consumatori, nu generează satisfacție pentru consumatorul în cauză, în modul în care acesta din urmă să fie repus în poziţia sa inferioară, fiind despăgubit în mod corespunzător. Eventual această practică ar veni din prevederile actelor normative ruseşti, poate belaruse, care reglementează procedura de creditare a consumatorului deopotrivă cazului Republicii Moldova, astfel încât este omisă de lege sarcina despăgubirii consumatorului de către creditorul care încalcă legislaţia ce reglementează creditarea acestuia [17; 18; 19]. Comparativ cu prevederile actelor normative indicate supra, legislaţia României conturează în acelaşi sens o depeşă în favoarea consumatorului. Esenţa acesteia constă în obligaţia creditorului care a manifestat comportament abuziv faţă de consumator de a restitui doar sumele încasate fără temei legal într-un termen de maximum 15 zile [20, art. 88]. Considerăm că restituţia propusă ar fi mai mult tangibilă cu aplicarea regulilor privind îmbogăţirea fără justă cauză, şi nu intră în categoria sancţiunii îndreptate spre despăgubirea corespunzătoare a consumatorului.   Aşadar, includerea modificărilor propuse prin prezentul comunicat se argumentează prin necesitatea înăspririi sancţiunilor faţă de creditorii care admit abuzuri în privinţa consumatorilor, astfel încât beneficiarul efectiv al amenzii să fie şi consumatorul, deoarece exclusiv acestuia şi nu altcuiva îi sunt lezate drepturile şi interesele legitime. Considerăm că aceasta va reduce semnificativ din utilizarea practicilor inechitabile în raport cu beneficiarii creditelor de consum.