Generalităţi. Activitatea de întreprinzător desfăşurată de autorităţile publice reprezintă un fenomen care a luat naştere la începutul anilor ’90, odată cu crearea unor noi subiecţi de drept privat, cum sunt întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale.  Întreprinderile de stat şi municipale au capitalul format din bunurile transmise de fondatori la data constituirii şi fac parte din categoria persoanelor juridice cu scop lucrativ [1]. Cu alte cuvinte, întreprinderile de stat şi municipale sunt subiecţi ai activităţii de întreprinzător, fiind create, în principal, pentru obţinerea de profit în diferite domenii ale activităţii economico-sociale, precum: transport, deservire socială, salubritate, aprovizionarea populației cu apă, gaze naturale, căldură etc. Conform informaţiilor preluate din Registrul de stat al persoanelor juridice, la data de 01 ianuarie 2014, în Republica Moldova existau 1.524 de întreprinderi de stat şi municipale, ceea ce constituie aproximativ 1% din structura numărului total de persoane juridice [2]. Lista actualizată a întreprinderilor de stat şi municipale este redată în Anexa la Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice nr.121/2007 [3].  Cadrul legal. Reglementarea juridică a întreprinderii de stat este redată în Codul civil al Republicii Moldova [4] (art.179) şi în Legea cu privire la întreprinderea de stat nr.146/1994 [5]. Conform legii, întreprinderea de stat este persoana juridică care, pe baza proprietăţii de stat transmise ei în gestiune, desfăşoară activitate de întreprinzător şi poartă răspundere pentru obligaţiile sale cu toate bunurile pe care le gestionează (art.1). De fiecare dată, întreprinderea de stat se înfiinţează prin hotărâre de guvern, de aceea, în hotărâre se indică şi autoritatea publică centrală căreia îi revine competenţa de fondator în numele Guvernului. Astfel, fondatori ai întreprinderilor de stat pot fi şi ministerele, agenţiile, serviciile, instituţiile publice, precum şi alte autorităţi publice centrale aflate în subordinea Guvernului. Majoritatea întreprinderilor de stat din Republica Moldova au fost constituite de către Guvern în perioada anilor 1991-1999, în domenii de activitate care ţin de prestarea unor servicii absolut necesare, precum: poşta (Î.S. „Poşta Moldovei”), transportul (Î.S. „Air Moldova”, Î.S. „Aeroportul Internaţional Chişinău”, Î.S. „Calea Ferată a Moldovei”), tehnologiile informaţionale (Î.S. „Moldata”, Î.S. „Radiocomunicaţii”) etc. Pe de altă parte, modul de constituire şi funcţionare a întreprinderilor municipale este reglementat de dispoziţiile Codului civil (art.179), Legii privind administraţia publică locală nr.436/2006 [6], precum şi de prevederile Regulamentului-model al întreprinderii municipale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.387/1994 [7].  Patrimoniul întreprinderii municipale se formează din bunurile (imobile, mijloace de transport, utilaje, alte valori materiale) transmise în gestiune de către unitatea administrativ-teritorială. Acordarea bunurilor în gestiunea întreprinderii municipale se face în baza unei decizii a consiliului local sau raional, după caz.  Reflecţii critice. Existenţa întreprinderilor de stat şi municipale este o reminiscenţă a perioadei sovietice, motiv din care utilitatea acestor forme juridice de organizare în zilele noastre este supusă unor critici profunde. Mai mult decât atât, în scopul majorării veniturilor în bugetul de stat, tendinţa autorităţilor publice este de a privatiza întreprinderile de stat şi municipale unor investitori privaţi.  Practica dovedeşte că în condiţiile de concurenţă, societăţile comerciale prestează servicii la un nivel de calitate mai înalt şi la preţuri mai reduse, comparativ cu întreprinderile de stat și municipale. În statele Uniunii Europene, de exemplu, în domenii care intră în sarcinile autorităţilor publice, precum transportul public, distribuirea apei, căldurii, construcţia blocurilor locative, reparaţia drumurilor, amenajarea teritoriului, transportarea deşeurilor etc., există investitori privaţi care activează în temeiul unor contracte de parteneriat public-privat.  Conform unei păreri expuse de profesorul rus V.Dozorțev, statul trebuie să adopte cadrul legal prin care să impună reorganizarea tuturor întreprinderilor de stat şi municipale în societăţi pe acţiuni. În acest caz, calitatea de fondator va rămâne pe seama autorităţilor publice centrale şi locale care vor deţine 100% din acţiuni. Aceasta va permite ca dreptul de proprietate al statului în privinţa patrimoniului întreprinderilor să înceteze, respectiv calitatea de proprietar asupra bunurilor va trece la societatea pe acţiuni. Conceptul de gestiune operativă-economică va dispărea, iar întreprinderile vor funcţiona după regulile generale prevăzute de Codul civil pentru societăţile comerciale [8].Dintr-o altă perspectivă, doctrinarul V.Dejin invocă necesitatea perfecţionării şi consolidării legislaţiei cu privire la întreprinderile de stat şi municipale. În opinia autorului, se interzice ca bunurile şi activităţile, care în prezent se află sub controlul statului, să fie transmise în proprietate privată. Patrimoniul statului trebuie să rămână în gestiunea autorităţilor publice centrale şi locale. Doar în aşa mod vor fi soluţionate eficient şi operativ numeroase probleme de ordin social şi economic [1, p.68].  Generalizând cele expuse, subliniem faptul că atât întreprinderea de stat, cât şi cea municipală se constituie în scopul obţinerii de profit. Deosebirea dintre aceste două persoane juridice constă în faptul că fondatorul întreprinderii de stat este autoritatea publică centrală (Guvernul), iar fondator al întreprinderii municipale este autoritatea publică locală. O altă deosebire majoră constă în aceea că la momentul fondării, bunurile se transmit în „gestiune operativă” – întreprinderii de stat şi în „gestiune economică” – întreprinderii municipale.  Din punct de vedere juridic, întreprinderile de stat şi municipale se consideră a fi instituții imperfecte. Explicaţia constă în faptul că aceste întreprinderi nu deţin un drept de proprietare în privinţa bunurilor pe care le posedă. Dreptul de proprietate asupra patrimoniului întreprinderilor aparţine, după caz, statului sau unităţii administrativ-teritoriale.  Menţionăm faptul că practica Guvernului de a recunoaşte calitatea de fondator şi autorităţilor publice din subordinea sa este una vicioasă. În mod normal, fondatorul întreprinderii de stat ar trebui să fie doar Guvernul (reprezentat de Cancelaria de Stat), însă conform situaţiei actuale împuternicirile de fondator au fost delegate mai multor subdiviziuni. Spre exemplu, fondator al Î.S. „Cadastru” este Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru; fondator al Î.S. „Gările şi Staţiile Auto” este Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor; fondator al Î.S. „Palatul Republicii” şi Î.S. Complexul „Casa Presei” este Cancelaria de Stat; fondator al Î.S. „Ziarul „Capital Market”” este Comisia Naţională a Pieţei Financiare ş.a.m.d.  Luând în consideraţie faptul că pentru alte persoane juridice cu scop lucrativ reglementările le conţin legile organice, recomandăm adoptarea unei legi cu privire la întreprinderea municipală sau efectuarea de modificări la Legea privind întreprinderile de stat nr.146/1994 prin completarea acesteia cu dispoziţii care ar fi consacrate şi întreprinderilor municipale. În situaţia în care se va opta pentru a doua propunere, va fi necesar de efectuat modificări în denumirea legii. Actul normativ se va numi: „Legea privind întreprinderile de stat şi municipale”.