„Astăzi internetul a devenit cea mai rapidă şi mai bogată sursă de informaţie, pe care a cunoscut-o şi a inventat-o vreodată omenirea. Posibilităţile oferite de internet permit oamenilor să se folosească de el nu numai pentru aşi satisface setea de cunoaştere, ci şi ca mod de comunicare‖ [1]. Nu mai trebuie să fugi la cinematograf, la concertul formaţiei preferate, să stai în bibliotecă, să te oboseşti mergând prin magazine, să ieşi din casă pentru a te întâlni cu prietenii. Le poţi face pe toate fără a te ridica din faţa calculatorului.  Dar, pe lângă avantajele sale, internetul presupune şi influențe negative asupra omului, și mai ales asupra adolescenților. Deoarece internetul propune o diversitate mare de servicii, timpul petrecut pe internet este din ce în ce mai mare, iar acest fapt, deseori, duce la dezvoltarea unei dependențe. Conform cercetărilor  lui Young şi Goldberg (1998), s-au identificat anumite simptome  psihologice ce însoţesc utilizarea excesivă a internetului. Acestea sunt: 1) schimbări drastice în stilul de viaţă pentru a putea petrece mai mult timp pe internet 2) scăderea activităţii fizice generale; 3) nepăsare faţă de propria sănătate; 4) evitarea unor importante activităţi din viaţă, cu scopul de a petrece mai mult timp pe  internet 5) deprivare de somn sau o schimbare în patternul/ ritmul somnului, cu scopul de a petrece mai mult timp pe net; 6) o scădere în socializare, având ca rezultat pierderea/ înstrăinarea prietenilor; 7) neglijarea familiei; 8) refuzul de a petrece o perioadă mai mare de timp offline; 9) dorinţa de a petrece tot mai mult timp online; 10) neglijarea locului de muncă şi a obligaţiilor personale [2]. Potrivit statisticilor, mai bine de jumătate din adolescenții de 13-17 ani petrec mai mult de 30 de ore pe săptămână pe internet. În urma aplicării Chestionarului de identificare a dependenţei de internet, propus de Kimberly Young (1996), asupra adolescenţilor din Moldova, s-a stabilit că 22% dintre adolescenţi sunt dependenţi de internet.  Un studiu realizat de G. Soldatova, O. Gostimskaia şi E. Kropaleva a determinat nevoile pe care adolescenţii şi le satisfac cu ajutorul internetului. Printre acestea se numără: nevoia de autonomie şi independenţă (în procesul socializării, această nevoie presupune, în primul rând, tendinţa de a obţine independenţă faţă de părinţi); nevoia de autorealizare şi de recunoaştere; nevoia de cunoaştere; satisfacerea nevoii sociale de comunicare, de apartenenţă la o grupă de interes, de dragoste; nevoia de stăpânire. În urma utilizării internetului, adolescentul are senzaţia că deţine controlul deplin asupra situaţiei, lucru care-i satisface nevoia de securitate – o trebuinţă de bază în sistemul de trebuinţe al persoanei.  Deşi nu putem nega influenţele pozitive ale internetului, numeroase studii scot la iveală şi riscurile la care pot fi supuşi utilizatorii internetului, în special adolescenţii şi tinerii. Printre acestea se numără: violenţa, care este aproape omniprezentă pe internet; pornografia, care poate fi accesată aproape de oricine care are o adresă pe internet; drogurile, care reprezintă una dintre cele mai profitabile afaceri pe internet; subcultura şi subeducaţia. Institutele de statistică din Occident avertizează că într-un deceniu nivelul de instruire şi de cultură al noilor generaţii va scădea dramatic, cu până la cincizeci de procente, din cauza utilizării abuzive a internetului); suprasolicitarea informaţională; înstrăinarea, (un studiu realizat la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh a demonstrat următorul lucru: cu cât o persoană petrece mai mult timp pe internet, cu atât este mai depresivă, mai stresată şi mai singură).  În acest studiu am încercat să identificăm influenţa pe care o are dependenţa de internet asupra inteligenţei emoţionale. Salovey include cinci domenii principale în definiţia de bază pe care a dat-o inteligenţei emoţionale: 1. Cunoaşterea emoţiilor personale. 2. Gestionarea emoţiilor. 3. Motivarea de sine. 4. Recunoaşterea emoţiilor în ceilalţi. 5. Manevrarea relaţiilor [3].  Howard Gardner, psiholog la Harvard School of Education, apreciind importanţa crucială a inteligenţei emoţionale, subliniază că: „Mulţi dintre cei care au un IQ de 160 lucrează pentru cei cu un IQ de 100, în cazul în care cei dintâi au o slabă inteligenţă intrapersonală, iar a celor din urmă este ridicată. În lumea reală, nu există o inteligenţă mai importantă decât cea interpersonală. Dacă n-o ai, nu vei şti cu cine să te căsătoreşti, ce slujbă să-ţi iei ş.a.m.d. Trebuie să ne formăm copiii la nivelul inteligenţelor personale încă din şcoli‖ [3]. Pentru determinarea nivelului de dezvoltare a inteligenței emoționale la adolescenți, a fost aplicat chestionarul Emin elaborat de psihologul rus  Dmitry Lyusin (2006), care  este compus din 46 de întrebări și cuprinde 10 scale pentru măsurarea inteligenței emoționale: înțelegerea propriilor emoții, înțelegerea emoțiilor altor persoane, gestionarea propriilor emoții, gestionarea emoțiilor altor persoane, gestionarea mimicii, inteligența intrapersonală, inteligența interpersonală, înțelegerea propriilor emoții și a celor din jur, gestionarea propriilor emoții și pe ale altora, coeficientul  emoțional general.  Pentru determinarea nivelului dependenţei de internet a fost aplicat Chestionarul pentru determinarea dependenţei de Internet elaborat de Kimberly Young (1999). Lotul experimental a fost format din  70 de adolescenți cu vârsta de 17 ani. Rezultatele cercetării atestă că există diferenţe semnificative între adolescenţii dependenţi de internet şi adolescenţii care nu suferă de dependenţă la scalele: înţelegerea emoţiilor altor persoane şi gestionarea propriilor emoţii. Putem conchide, deci, că limitându-se la nivelul virtual de comunicare, adolescenţii nu pot cunoaşte în realitate ce trăiesc alte persoane. Confruntându-se cu persoanele reale, aceştia întâmpină dificultăţi în comunicare, ceea ce-i face să se refugieze din nou în lumea virtuală, unde se simt în siguaranţă şi au impresia că-i înţeleg pe cei cu care comunică, şi la rândul lor, sunt înţeleşi. Referindu-ne la gestionarea propriilor emoţii, rezultatele cercetării sunt confirmate de tot mai mulţi părinţi, care susţin că copiii lor stau ore în şir în faţa calculatorului, iar când părintele încearcă să-i îndepărteze de acesta, sunt supuşi unor accese necontrolabile de furie. Aceşti copii pare că se simt bine doar în faţa calculatorului, iar în contactul cu cei din jur, nu-şi pot stăpâni emoţiile. Rezultatele cercetării mai demonstrează că există corelaţie negativă între nivelul dependenţei de internet şi următoarele scale ale chestionarului ce măsoară inteligenţa emoţională: înţelegerea emoţiilor altor persoane, ceea ce semnifică că, cu cât adolescentul este mai dependent de internet, cu atât mai mari dificultăţi întâmpină în înţelegerea altor persoane; gestionarea emoţiilor altor persoane; înţelegerea propriilor emoţii şi pe ale celor din jur; gestionarea propriilor emoţii şi pe ale celor din jur; coeficientul emoţional general.  În concluzie, putem spune că, cu cât mai dependent este adolescentul de internet, cu atât mai mult este influenţată capacitatea sa de a se stăpâni şi motiva pe sine, dar şi de a înţelege şi manevra relaţiile cu cei din jur.