Cartea de vizită a unui articol este titlul său, care are rolul să trezească interesul, să incite la lectură, să capteze prin originalitatea tratării unui subiect şi să-l fidelizeze pe cititorul prezumtiv. Deşi există reguli prestabilite de creare a unui titlu (laconism, concreteţe, simplitate, nonambiguitate etc.),  jurnaliştii vor să-i şocheze pe receptorii lor prin senzaţional, spectaculos, inedit şi de aceea titlurile au, de multe ori, elemente originale de construcţie şi de utilizare semantică a cuvântului. Devenită o manevră discursivă dominantă, titrarea ca atare oscilează abil  între concretul evenimentului și modul figurativ de prezentare. Balansoarul titrologiei actuale se înclină tot mai mult spre planul semantico-stilistico-figurativ. Se observă tendința de a se referi mai puţin la structura gramaticală a elementului paratextului, cum e titlul, atenţia cercetătorilor axându-se îndeosebi pe nuanţele lexico-semantice şi cele stilistice.  Constituent para- şi pretextual, titlul prefigurează discursul mediatic propriu-zis, sugerează tema centrală, modul de abordare a ei și atitudinea autorului faţ de cele relatate. Este intenția predictivă a publicaţiei, care pregăteşte cititorul pentru lecturarea cu interes a celor relatate. Titlul poate să confirmesau să infirme conţinutul articolului, având un preţ anticipativ mai mult sau mai puţin accentuat. Oricum, el reprezintă „faţada textului‖, include un (non)angajament tematic, poate fi exprimat prin sensul denotativreferenţial sau cel conotativ-ambiguizant al cuvântului.   Analiza titlurilor articolelor (de opinie sau editoriale) din presa românească din Republica Moldova demonstrează faptul că se preferă limbajul incifrat, aluziv, figurativ, mai puţin cel concret referenţial. Sub aspect gramaticalsintactic se întâlnesc multe titluri-întrebări, cum ar fi Cum putem salva ţara de la înec? (D. Galben, Timpul, 10 iulie 2014), La ce este bună Uniunea Europeană? (G. Damian, Timpul, 30 iunie 2014), De ce fel de femei e nevoie în Parlamentul RM? (C. Tănase, Timpul, 23 iunie 2014),  De ce se copiază la BAC? (D. Galben, Timpul, 19 iunie 2014), Unde începe patriotismul? (M. Basarab, Timpul, 9 iunie 2014), O întrebare pentru tineri: vă place ţara pe care v-o lăsăm noi? (C. Tănase, Timpul, 30 mai 2014), Cine (nu) vrea în Europa? (M.V. Ciobanu, Jurnal de Chişinău, 1iulie 2014), Ce vom sărbători de 9 Mai? (A.Ciubotaru, Jurnal de Chişinău, 8 mai 2014 ) etc. Prin acest tip de titlu se enunţă declarativ tema de actualitate, ce frământă atât societatea, cât şi jurnalistul, se încearcă a răspunde informativargumentativ la o problemă stringentă a momentului în aşa fel încât să se creeze o anumită opinie publică vizavi de acest subiect.Titlurile imperative, cu o frecvenţă mai redusă, apelează la emotivitatea destinatarului, fie prin îndemn (Să facă cineva curat în culise, vă rog! (A. Gherciu, Timpul, 27 iunie 2014), Cine are ochi de văzut, să vadă! (M. Stănilă, Timpul, 7 iulie 2014), fie prin avertisment (Atenţiune, naţiune!!! În Moldova cresc copaci ucigaşi! (C. Tănase, Timpul, 16 iulie 2014), fie prin poruncă (Examenele de la BAC: loviţi mutra, nu spargeţi oglinda! (C. Tănase, Timpul, 2 iulie 2014), Nu ne mai transformaţi în maimuţe! (A. Coica, Timpul, 3 iulie 2014,). Ele sunt adresate direct şi mobilizator către cititor, conţin o forţă de convingere apreciabilă pentru a obţine atitudini şi reacţii adecvate.  Componenţa lexico-semantică a titlurilor oferă o paletă largă de (re)interpretări ale evenimentelor cotidiene, îi permite ziaristului să-și exprime atitudinea sa tranşantă faţă de persoane sau întâmplări, într-un registru sau ironic, sau denigrator, sau lăudabil, sau caustic, sau patetic etc. Îmbinările fixe, expresiile frazeologice (intacte sau parafrazate) sunt exploatate cu succes, căci se emit judecăţi cu valoare aluzivă directă (Din coadă de câine nu faci politician european (C. Tănase, Timpul, 16 iulie 2014), Capul plecat sabia Kremlinului îl taie (T.Cojocariu, Timpul, 28 iulie 2014), Cum arătăm că „fratele mai mare” nu ne mai are la degetul mic (V. Puiu, Timpul, 31 iulie 2014), Praf în ochi (M. Stănilă, Timpul, 11 iulie 2014), Haina îl face pe om (M. Stănilă, Timpul, 23 iunie 2014) etc. Îmbinările contrastante, bazate pe construcții antonomice directe sau intuitive, sunt  exploatate de publicațiile de limba română, pentru a stârni interesul și a provoca cititorii la lectură;  pentru a da calificative dure anumitor fenomene negative din societate printr-o abordare obiectivsubiectivă (Mănăstirea Hâncu şi ipocrizia sacralităţii (O. Țâcu, Timpul, 4 august 2014), Despre ura şi iubirea dintre popoare: răspunsul meu celor cu mintea tulbure (C. Tănase, Timpul, 14iulie 2014), Curajoşii fără curaj (T. Cojocariu, Timpul, 7 iulie 2014) etc.  Printre figurile semantice de o forţă sugestivă indubitabilă şi o mare expresivitate este metafora, ce conferă titlului forţă majoră de persuadare prin etichetarea originală şi inedită a evenimentelor şi persoanelor. Se caută echivalența între termenul metaforic şi cel metaforizat pentru a obţine o expresie actuală şi memorabilă (Alegeri cu puf în ochi, I. Macovei, Timpul, 27 mai 2014), Papionul cântător (M. Basarab, Timpul, 30 iunie 2014), Tribuna chifteriţelor (C.Tănase, Timpul, 16iunie 2014). Studiind titlurile din presa românească din Republica Moldova, observăm tendința de creare a unei expresii spectaculoase, șocante, cu o doză mare de subiectivitate autoricească, pentru a impresiona, flata, intriga cititorul destinatar.