În urma crizei financiare, factorii de decizie politică au decis că lipsa transparenţei şi a reglementărilor de pe piaţa instrumentelor derivate, cauzate de instabilitate la nivel de sistem, au determinat necesitatea apariţiei unui mediu reglementat şi au provocat creşterea cerinţelor de raportare. În orice legislaţie există divergenţe în întreaga comunitate de afaceri, precum şi posibilitatea intervenţiei unor consecinţe nedorite, mai ales atunci când piaţa instrumentelor derivate oferă următoarele funcţii economice-cheie:  – preţ descoperit. Tranzacţionarea derivatelor furnizează informaţii-cheie cu privire la valoarea activelor subiacente şi serveşte în calitate de predictor al preţurilor viitoare; – avantaje operaţionale. Piaţa derivatelor oferă costuri de tranzacţionare mai mici şi lichidităţi suplimentare pe piaţă; – eficienţă informaţională şi de alocare. Tranzacţiile cu instrumentele derivate îmbunătăţesc informaţiile disponibile pe piaţă şi cele de alocare a resurselor; – avantaje de afaceri. Instrumentele financiare derivate permit companiilor să se angajeze în managementul riscului prin facilitarea strategiilor de acoperire, prin reconfigurarea riscului şi compromisuri. Instrumentele derivate sunt tranzacţionate pe piaţa OTC de un grup mare şi divers de participanţi de pe piaţă, inclusiv bănci, fonduri speculative, fonduri de pensii, alţi investitori instituţionali, corporaţii şi entităţi guvernamentale. Această piaţă, cu toate acestea, este dominată de un număr limitat de dealeri. Dealerii furnizează lichidităţi pe piaţă prin vânzarea de contracte derivate pentru clienţi şi gestionarea expunerilor la risc care rezultă din tranzacţiile de compensare în activele suport, tranzacţionate la bursă, şi tranzacţii în continuare cu dealeri şi comercianţi de pe pieţele extrabursiere. Aceşti dealeri sunt interconectaţi printr-o reţea de tranzacţii şi, prin urmare, sunt foarte expuşi la contagiune, sau efectului de contaminare, efectelor de tulburări în alte părţi ale pieţelor. Astfel de perturbări pe piaţă pot declanşa un lanţ de pierderi legate de credite, care, la rândul său, ar putea duce la perturbări severe pe piaţă [1, p. 9].  Reformele introduse prin BASEL III şi Legea lui Dodd – Frank au provocat modificări esenţiale în tranzacţiile cu derivatele financiare, fiind observate următoarele: – volumul pieţei derivatelor (OTC) creşte în mod constant, în ciuda convingerii comune că reformele vor reduce drastic activitatea cu instrumente financiare derivate;– dispoziţiile de reformă vor determina creşterea transparenţei şi reducerea riscului de contrapartidă, rezultând apariţia de noi participanţi şi volume tranzacţionate mai mari; – reforma financiară necesită compensare largă prin intermediul contrapartidelor centrale (CPC), alegeri în execuţia swap-urilor, cerinţe colaterale stricte şi cesionarea unor birouri de tranzacţionare a acestor instrumente. Aceasta reprezintă o schimbare fundamentală departe de dealeri, crearea de oportunităţi pentru noii participanţi.  Prin intermediul contrapărţilor centrale se aşteaptă reducerea riscului de credit al contrapartidelor prin: 1) impunerea compensării multilaterale a expunerilor prin care participanţii la piaţă deţin la toate poziţiile lor pe derivate o contrapartidă comună;  2) reducerea riscului prin aplicarea expunerilor colaterale. Liderii G-20 au convenit că toate contractele cu instrumentele derivate standardizate trebuie să fie compensate prin contrapartide centrale, începând cu sfârşitul anului 2012, pentru a facilita reducerea riscului sistemic. Aceasta înseamnă o creştere bruscă a volumului de tranzacţii şi a cerinţelor colaterale ale contrapărţilor centrale [2].  Criza creditelor expuse riscurilor sistemice de pe piaţa OTC până la reformă a fost condiţionată de: – înţelegerea limitată în calitate de credit a actorilor-cheie;  – concentraţia expunerii printre câţiva dealeri; – insuficienţa de capital pentru a acoperi pierderile de pe urma tranzacţionării CDS. În viitorul apropiat, se preconizează că valoarea noţională a OTC va determina:  – volum sporit în urma transparenţei preţurilor; – reducerea riscului de lichiditate; – aplicarea marjei obligatorii, care cauzează unele scăderi în volumurile tranzacţionate. Reforma în domeniul derivatelor financiare a pornit de la crearea Consiliului pentru Stabilitate Financiară (FSB) în urma Summit-ului G-20 de la Londra, în aprilie 2009, fiind succesor al Forumului pentru Stabilitate Financiară. Misiunea grupului este de a coordona şi monitoriza, la nivel internaţional, activitatea autorităţilor financiare naţionale şi a organismelor care stabilesc standarde internaţionale, în interesul stabilităţii financiare. În conformitate cu Consiliul pentru Stabilitate Financiară (FSB), printre punctele slabe ale tranzacţiilor pe piaţa derivatelor financiare se numără: 1) acumularea expunerilor mari de contrapartidă, în special între participanţii la piaţă prin titluri de creanţă garantate (CDO) şi credit default swap, care nu au fost corespunzător gestionate de risc;  2) riscul de contagiune, care rezultă din interconectarea instrumentelor financiare derivate cu participanţii la pia3) transparenţa limitată a expunerilor globale la riscul de credit al contrapartidei, care pot precipita pierderea încrederii şi lichidităţii pieţei în momente de stres [1, p.8]. Una din urmările reformelor constă în aceea că, instrumentele derivate extrabursiere se vor muta de la un model predominant opac la un model mai transparent. Aceste schimbări se datorează modificărilor la elementele de piaţă, care după implementarea reformelor cuprind cele expuse în tabelul de mai jos. ; Reforma financiară va crea noi oportunităţi de a obţine venituri din tranzacţiile cu swap pe rata dobânzii şi CDS-uri.  În cele din urmă, reforma pieţei instrumentelor derivate extrabilanţiere este esenţială pentru crearea unui sistem financiar mai rezistent. Toate contractele derivate standardizate tranzacţionate la OTC ar trebui să fie tranzacţionate la bursă sau pe platforme electronice de tranzacţionare, dacă este cazul, şi compensate la nivel central, de la sfârşitul anului 2012, pentru a preveni un nou colaps financiar.