Asigurând apa, element indispensabil vieţii, şi câmpiile aluvionare pentru agricultură, râurile au contribuit la dezvoltarea primelor aşezări umane. În prezent, râurile constituie resurse turistice semnificative şi materie primă pentru dezvoltarea turismului fluvial. Iniţial, turismul fluvial se rezuma la activitățile turistice de-a lungul cursurilor de apă, în speţă, la plimbările cu barca sau barja. În prezent însă, el cuprinde un spectru mult mai diversificat de activităţi. Potrivit VNF (Direcția de dezvoltare a căilor navigabile ale Franţei), turismul fluvial este forma de turism care rezidă într-un ansamblu de activităţi turistice practicate pe cursurile râurilor şi pe malurile acestora.  În încercarea de a-l defini, Pierre Peyret afirmă că turismul fluvial de astăzi nu se rezumă doar la navigaţia fluvială, înscriindu-se într-un câmp larg de activităţi pe un teritoriu care depăşeşte liniaritatea cursului de apă, adăugând că turismul fluvial reprezintă şi activităţile terestre induse de cursul de apă care se exercită de la domeniul fluvial şi nu doar pe domeniul fluvial, dar şi vizitarea atracţiilor turistice de proximitate [4, p.85]. Activități turistice pe domeniul fluvial s-au întreprins încă din secolul al XVII de către nobilii francezi pe Loire. Woessner afirmă că perioada de început a turismului fluvial este secolului al XIX, odată cu dezvoltarea transportului fluvial în Europa şi organizarea de către antreprenorii fluviali a croazierelor pe Dunăre şi Rin [5]. Intrând în forţă în anii 1970-’80, turismul fluvial de pe teritoriul Uniunii Europene a evoluat în termeni de activităţi, ofertă şi produs turistic (a se vedea tabelul de mai jos).Valoarea economică a oricărei activităţi umane este esenţială pentru dezvoltarea sa durabilă. De aceea au fost analizate materiale şi datele statistice existente pentru determinarea impactului economic al turismului fluvial. În urma analizei, s-a remarcat că varietatea şi complexitatea manifestării turismului fluvial, distribuţia spaţială, modificările continue ale frontierelor, interesul manifestat recent al autorităţilor, dar şi noutatea unor activităţi turistice fluviale cauzează discontinuităţi în monitorizarea filierii şi, ca urmare, imposibilitatea de a calcula impactul economic total, la nivel european.  La nivel regional, Franţa reprezintă un exemplu. Aici, în 2001, a fost înfiinţat „Observatorul național al turismului fluvial în cadrul VNF‖, care colectează preţioase date cantitative şi calitative referitoare la turismul fluvial. Potrivit VNF, turismul fluvial este un domeniu economic care progresează, înregistrându-se, din 2001, o creştere structurală de 4% anual. Valoarea economică a turismului fluvial francez este alimentată de 3 componente: volum de activitate de 1421,7 mld. euro pentru cifra de afaceri consolidată de 902, 5 mln. euro și mai mult de 11000 de angajări directe, de-a lungul a 10 ani de activitate.  Dezvoltarea turismului fluvial din Uniunea Europeană se bazează, în mare măsură, pe croazierele pe râurile şi canalele majore, cu preponderenţă, pe cele din Europa Centrală. În ultimii ani a sporit interesul pentru această activitate de turism. De exemplu, în Germania, numărul de turişti pe croazierele fluviale, în 2006, a crescut cu 168% faţă de anul 1996. Aproximativ 80% din turiștii pe croazierele fluviale europene sunt de provenienţă americană. La nivelul Uniunii Europene, croazierele fluviale, în 2013, au oferit aproximativ 22 000 de locuri de muncă, iar cheltuielile croazeriştilor fluviali au constituit aproximativ 1,8 mld. euro. Yachtingul, nautismul de proximitate şi pescuitul recreaţional sunt activităţi turistice care se practică atât pe râuri şi canale, cât şi pe mare. La nivel european, monitorizarea acestor activităţi turistice nu face deosebire de tipul destinaţiei (maritimă sau fluvială), de aceea este foarte dificil să fie măsurat aportul economic ale acestor activităţi practicate în domeniul fluvial. Cu toate acestea, în 2006, s-a estimat că cheltuielile pentru echipamente, taxe, cazare şi de călătorie pentru pescuitul recreaţional fluvial s-au ridicat la 19 miliarde de euro, în UE – 27. Numărul total de pescari de agrement în Uniunea Europeană s-a extins, iar cheltuielile lor sunt susceptibile de a depăşi aceste estimări aproximative. European Fishing Tackle Trade Association (EFTTA) a estimat că peste 5 miliarde de euro au fost cheltuite pentru fabricarea şi comercializarea uneltelor de pescuit, numai în Europa, aproximativ 52000 de locuri de muncă, în 3000 de companii beneficiind, în mod direct sau indirect, de aceste cheltuieli. EFTTA estimează că, în Europa, cca. 99.000 de locuri de muncă depind de industria de fabricare şi comercializare a uneltelor de pescuit [3]. Un interes major este acordat ciclismului în Europa, unde s-au înfiinţat 12 rute pentru ciclism. EuroVelo 6 sau EV6 este o rută ciclabilă de tip EuroVelo în lungime de 3.653 km, care leagă Nantes de Bucureşti, şi, prin extensie, Saint-Nazaire de Constanța. Ruta pentru ciclism de pe malurile râului Loire a adus un venit de 15,3 mln. €, în 2010. Anual, această rută este parcursă de 736 000 de ciclişti care cheltuie 68€/zi. Datele statistice din regiunile cu un turism fluvial dezvoltat arată că beneficiile economice ale filierei sunt variabile şi depind, în mare măsură, de maturitatea ofertei turistice fluviale şi de valorificarea ei.