Transformarea organelor securităţii statului în procesul de modernizare a ţării
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
584 6
Ultima descărcare din IBN:
2023-11-01 14:53
SM ISO690:2012
MUNTEANU, Andrian. Transformarea organelor securităţii statului în procesul de modernizare a ţării. In: Integrare prin cercetare şi inovare.: Ştiinţe sociale , 10-11 noiembrie 2014, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: Universitatea de Stat din Moldova, 2014, Vol.1, R, SS, pp. 187-189.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare şi inovare.
Vol.1, R, SS, 2014
Conferința "Integrare prin cercetare şi inovare"
Chișinău, Moldova, 10-11 noiembrie 2014

Transformarea organelor securităţii statului în procesul de modernizare a ţării


Pag. 187-189

Munteanu Andrian
 
Institutul de Cercetări Juridice şi Politice al AŞM
 
 
Disponibil în IBN: 3 aprilie 2020


Rezumat

În ultimul perioadă, se vorbește des despre transformare sau modernizarea structurilor de forță ale Republicii Moldova, în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană. Astfel, auzim adesea de transformare, adaptare, reorganizare, reformă, iar de cele mai multe ori, între reformă și transformare este pus semnul egalității.  În contextul actual, consider că este necesară o analiză mai detaliată pentru a înțelege diferențele, în special privite prin prisma actualelor și viitoarelor schimbări în sfera apărării securității statului atât la nivel național, cât și la cel internațional. Mulți din așa-numiții ,,specialiști” tind să explice necesitatea acestor transformări, dar puțini încearcă să înțeleagă ce presupune acest proces de transformare și să răspundă concret la întrebarea: ce înseamnă să te adaptezi la cu totul alte standarde?  Majoritatea structurilor de forță au fost în permanență reorganizate sau cel puțin continuă să fie reformate, pe baza unor standarde și strategii noi, care ating cele mai importante puncte, ca de exemplu: creșterea eficienței decizionale, dezvoltarea capacităților umane, redefinirea rolurilor fiecăruia în parte etc. În general, se cunosc două tipuri de reformări: – unul care susține reforma birocrației, prin creșterea resurselor personalului, îmbunătățirea schimbului de informații dintre ministere, dezvoltarea cooperării cu alte instituții naționale, cât și cele internaționale;  – al doilea promovează ,,revoluția în dezvoltarea structurilor de forță ca un model american”, prin adoptarea de noi legi privind apărarea securității statului, metode noi de procesare a informațiilor etc.  Toată lumea secolului XXI, a început să vadă că terorismul și crima organizată sunt unica amenințare asupra omenirii. Consider că aceasta este o direcție greșită, unde structurile de forță și cele de inteligenţă s-au concentrat doar asupra acesteia, neglijând și alte amenințări, cele mai clasice. Plecând de la aceste principii, transformarea lor va duce la planificare, culegere, analiză și procesarea informațiilor într-o modalitate nouă, mult mai eficientă. Interesant va fi faptul, în cazul trecerii organelor ce au nemijlocit sarcina apărării securității naționale, de la epoca de piatră la cea modernă, acestea se vor conforma sau ba? Răspunsul meu este și da, și nu. Eu sunt de părere că trebuie combinată abordarea globală cu cea regională. Organizațiile teroriste și organizațiile criminale locale sau transnaționale finanțează activitățile criminale și statele cu o guvernare slabă, în posibil curs de destrămare, în care se pot provoca instabilități locale și regionale, unde se folosește șantajul economic sau politic pentru a influența negocierile politice sau economice internaționale, ele sunt cele mai periculoase amenințări ale securității naționale ale unui stat, care trebuie să fie prevenite și anihilate. Dezvoltarea organelor de forță, care răspund nemijlocit de apărarea securității naționale, va avea aspecte noi, care până acum nu erau neapărat considerate de competența lor. Printre acestea se pot enumera:  – apărarea infrastructurii naționale împotriva atacurilor provenite din diferite surse, ca terorismul sau crima organizată, inclusiv cea informatică;  – operațiuni internaționale comune, schimbul necesar de experiență;  – apărarea frontierelor și supravegherea traficului de armament, persoane, droguri;  – încălcări masive ale drepturilor omului la nivel de state sau regiuni locale;  – evaluarea unor situații economice sau financiare globale care pot duce la destabilizări cu efecte asupra securității statelor;  – sprijin în urmărirea criminalilor de război sau a liderilor crimei organizate în urma unor anchete penale internaționale. Pe parcurs, va fi îmbunătățit planul organizatoric, care este un domeniu important, iar provocarea cea mai mare va fi circulația informațiilor de la stat la stat. La moment nu este dezvoltată, la nivel internațional, capacitatea organelor de forță de a evalua, culege, procesa și analiza informațiile, astfel, ele recurg la diferite procedee greșite și se autoexclud din conlucrarea internațională. Punctul de o importanță deosebită este relația dintre liderii politici și structurile de forță, pentru că atunci când nu există un proces de pregătire a liderilor în acest sens, eficiența modernizării și utilizării informațiilor depinde foarte mult de tipologia liderului. În procesul de transformare a domeniului menționat, cred că, în primul rând, este necesar de exclus controlul parlamentar asupra organelor de forță, într-un cuvânt – depolitizarea acestora, modificarea legilor fiecărui organ în parte, pentru îmbunătățirea funcționării acestora.  Sunt lucruri care nu se văd. Toată lumea zice că așa trebuie să fie, așa e și normal să fie, dar în aceasta constă de fapt succesul mult așteptat? Pentru ca să apară o colaborare eficientă între cetățean și organele securității statului, trebuie de parcurs o perioadă îndelungată, unde cetățeanul să aibă încredere în acestea, să înțeleagă că ele lucrează în folosul lui și nicidecum invers. De asemenea, este necesară pregătirea cetățenilor pentru a putea deosebi ce este normal și ce este anormal și pentru a explica în ce constă cooperarea cu organele de forță. Secretarul general adjunct al NATO Alexander Vershbow a exprimat sprijinul politic pentru independența și suveranitatea Republicii Moldova. Oficialul a arătat că nu există incompatibilități între statutul de neutralitate al Republicii Moldova și dezvoltarea unui parteneriat cu Alianța Nord-Atlantică. „NATO respectă statutul de neutralitate al Republicii Moldova. Autoritățile de la Chișinău urmează să decidă asupra gradului de aprofundare a relațiilor cu Alianța. Dorim să construim o relație de durată și suntem dispuși să acordăm asistența necesară în vederea consolidării securității naționale a Republicii Moldova”, a spus Alexander Vershbow. În final, nu se poate vorbi despre transformarea domeniului privind apărarea securității naționale la standardele europene în urma aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, fără a menționa necesitatea unei pregătiri a întregii populații în domeniul securității.