În etapa actuală de dezvoltare a societății, se pune accentul pe mărirea duratei de activitate profesională a persoanelor apte de muncă, fapt ce nu poate fi realizat fără implicarea directă a lucrătorului medical. În acest scop, organele de conducere centrale și cele locale au dotat instituțiile medicale cu cele mai inovative și performante tehnici și utilaje de diagnostic și de tratament. Populația aptă de muncă beneficiază de diverse programe de susținere: profilaxie, diagnostic, tratament, reabilitare etc. În acest context, termenul „mediu sigur spitalicesc” presupune un mediu spitalicesc organizat ideal, în care toți actorii antrenați în procesul de tratament vor fi protejați de acțiunea factorilor mediului ocupațional. Fiind evocat frecvent, pe de o parte, rolul lucrătorului medical în păstrarea și fortificarea sănătății populației apte de muncă, pe de altă parte, nu au fost studiate suficient condițiile de muncă a personalului medical și factorii igienici care influențează sănătatea și care au o repercusiune incontestabilă asupra stării de sănătate și calității vieții. Nivelul înalt al morbidității lucrătorilor medicali este asociat în mod semnificativ cu condițiile de muncă, care sunt influențate de prezența factorilor stresogeni, a problemelor de ordin psihoemoțional, de încordare fizică, neuroemoțională și intelectuală. Cercetările efectuate de o serie de autori au arătat că munca în prezența factorilor stresogeni influențează negativ starea de sănătate, acționând asupra sistemelor imunitar, cardiovascular, endocrin, crește riscul apariției infarctului miocardic, instalării bolii hipertensive, precum și majorarea numărului accidentelor de producere. Studierea condițiilor de muncă, a factorilor profesionali și sociali, a stării de sănătate a lucrătorilor medicali ne-a permis să concluzionăm că activitatea în instituțiile medico-profilactice impune anumite cerințe față de lucrătorul medical în ceea ce privește starea și pregătirea lui fizică, rezistența organismului, volumul memoriei operative și de lungă durată, capacitatea de a face față problemelor de ordin psihic, moral și etic.