Ordinea juridică internațională
Закрыть
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
644 33
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-03 21:40
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
341.64 (104)
Международный арбитраж. Международное судопроизводство (194)
SM ISO690:2012
LAZARI, Constantin, LAZARI, Constantin. Ordinea juridică internațională. In: Relaţii internaţionale. Plus, 2019, nr. 2(16), pp. 141-157. ISSN 1857-4440.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Relaţii internaţionale. Plus
Numărul 2(16) / 2019 / ISSN 1857-4440 /ISSNe 2587-3393

Ordinea juridică internațională

CZU: 341.64

Pag. 141-157

Lazari Constantin1, Lazari Constantin2
 
1 Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova ,
2 Uniunea Avocaţilor din Moldova
 
Disponibil în IBN: 26 martie 2020


Rezumat

Alături de ordinea juridică internă, ordinea juridică internațională este condiționată și substanțializată de principiile generale de drept, recunoscute de membrii societății internaționale. Sistemul dreptului internațional contemporan sensibilizează opinia tuturor națiunilor asupra valorilor universale: egalitatea statelor, libertatea popoarelor, unitatea și responsabilitatea statelor pentru viitorul omenirii, dreptatea (justiția) între popoare etc. Prin principiile și normele sale, dreptul internațional public reglementează conduita statelor dintre ele, stabilind drepturi și obligații reciproce. Obiectul de reglementare fiind relațiile internaționale dintre state. Pentru a fi reglementate de normele dreptului internațional, relațiile internaționale dintre state trebuie să fie relații în care acestea să apară ca titulare ale puterii lor suverane, comportarea lor în acest domeniu trebuie să fie o manifestare a puterii de stat pe plan extern. Dreptul internațional public reglementează nu numai relațiile dintre state, dar și relațiile dintre state și alte subiecte de drept internațional, cum sunt organizațiile internaționale (cu anumite limite), națiunile și popoarele (într-o anumită etapă a evoluției lor spre independență), precum și acestea din urmă. Voința statelor, materializată în comportamentul lor pe plan internațional, în politica lor externă, se manifestă în contextul impactului unor factori diferiți, obiectivi și subiectivi, progresiști și conservatori. Procesul de formare a voinței comune a statelor, exprimată în principiile și normele de drept internațional, este un proces anevoios și dificil, în care se confruntă cel mai adesea interesele contradictorii ale statelor. Astfel, există o legătură normală între formarea normelor dreptului internațional și politica externă a statelor. În manifestările de politică externă a statelor se realizează procesul de formare a voinței comune, a consensului, asupra reglementării unor raporturi internaționale într-un anumit mod conform cu interesele lor. Așadar, interesul este un factor dinamic în procesul de formare a normelor dreptului internațional. Cu cât numărul statelor participante la procesul de formare a normelor dreptului internațional va fi mai mare, cu cât modalitățile de realizare vor fi mai democratice, cu cât normele în cauză se vor exprima prin conținutul lor mai aproape de interesul tuturor participanților, cu atât caracterul general de universalitate al acestor dispoziții va fi mai amplu și, implicit, aplicarea lor mai riguroasă, contribuind astfel la înfăptuirea unei stabile ordini juridice internaționale. Realizarea unor raporturi internaționale în care toate statele să aibă posibilități egale de exprimare și conduită, acestea având același efect în viața internațională, ar fi de natură să ofere reptului internațional mai multă substanță și eficiență. Perspectivele evoluției dreptului internațional spre un drept al umanității include: „faptul” internațional, care este, în fond, o relație socială ce ascunde o semnificație dată de interesele și valorile implicate. Raza sa de semnificație poate fi mai mică sau mai mare, în acest sens, dezarmarea, subdezvoltarea, protecția mediului înconjurător etc. conturează zone de interes global, cu rezonanță îndelungată; afirmarea unui drept al umanității – de exemplu, pentru protecția patrimoniului umanității – are loc tot mai mult, în spațiile nesupuse jurisdicțiilor statelor și în mediul înconjurător. Noțiunea de „umanitate” nu se situează numai în prezent, exprimând comunitatea, solidaritatea popoarelor, persistența identității lor și rivalitățile dintre ele, ea adăugând dreptului internațional o dimensiune transtemporală, vizând nu numai generațiile trecute și prezente, ci și pe cele viitoare etc. În aceste coordonate, dreptul internațional al viitorului ar trebui să accentueze și să dezvolte, prin măsuri concrete, finalități la scară planetară ce nu au fost realizate încă din cauza lipsei unei viziuni comune a viitorului de către state. Numeroase distrugeri de vieți omenești, de orașe, de populații, care continuă, ne pun în situația de a periclita umanitatea în datele sale genetice și de supraviețuire sau de a promova dreptul umanității, prin prisma realizării primatului dreptului/statului de drept (Rule of Law) și creării unei ordini juridice internaționale adevărate, pentru umanitate. Statul de drept conține trei elemente constitutive principale: legalitatea, democrația și drepturile omului, care și urmează a fi respectate.

Cuvinte-cheie
drept internaţional public, relaţii internaţionale, Ordinea juridică internațională, Principiile de drept, statul de drept