Posibilităţile asigurării şi sporirii competitivităţii întreprinderilor în cooperaţia de consum
Закрыть
Articolul precedent
Articolul urmator
702 17
Ultima descărcare din IBN:
2024-06-19 00:02
SM ISO690:2012
PETROVICI, Sergiu. Posibilităţile asigurării şi sporirii competitivităţii întreprinderilor în cooperaţia de consum. In: Dezvoltarea inovativă, colaborativă, incluzivă a cooperativelor: teorie, practică, perspective: Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională, Ed. 1, 13-14 septembrie 2018, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Univ. Cooperatist-Comercială din Moldova, 2018, V.1, pp. 65-68. ISBN 978-9975-3272-5-1.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Dezvoltarea inovativă, colaborativă, incluzivă a cooperativelor: teorie, practică, perspective
V.1, 2018
Conferința "Dezvoltarea inovativă, colaborativă, incluzivă a cooperativelor: teorie, practică, perspective"
1, Chişinău, Moldova, 13-14 septembrie 2018

Posibilităţile asigurării şi sporirii competitivităţii întreprinderilor în cooperaţia de consum


Pag. 65-68

Petrovici Sergiu
 
Universitatea Cooperatist-Comercială din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 31 ianuarie 2020


Rezumat

Competitivitatea întreprinderilor cooperatiste se exprimă prin studierea tuturor caracteristicilor agenţilor economici, factorilor interni şi externi de influenţă a activităţii acestora în cadrul mediului de piaţă. Competitivitatea trebuie cercetată din poziţia cercetării sistemic în baza evidenţei factorilor interni şi externi, studierii interdependenţei acestora în cooperaţia de comun ca obiect integru.   Analiza activităţii cooperaţiei de consum din Republica Moldova indică, că acest sistem cuprinde 146 de organizaţii şi întreprinderi, 10 uniuni ale cooperativelor de consum, 89 cooperative de consum, 30 de întreprinderi proprii ale Moldcoop-lui, 16 întreprinderi proprii ale organizaţiilor cooperatiste teritoriale. În sistemul cooperatist funcţionează 92 magazine de tip CoopPrin si 2 magazine de tip CoopPlus. Acest sistem dispune de circa 1050 unităţi de comerţ active, 410 unităţi inactive şi 260 unităţi transmise în locaţiune [1]. Datele ne demonstrează că cooperaţia de consum reprezintă un obiect important de cercetare deoarece infrastructura acesteia dispune de un mare potenţial în dezvoltarea pieţei de consum a republicii. Astfel, cooperaţia de consum contribuie la realizarea celor mai prioritare direcţii strategice de activitate: asigurarea unui nivel adecvat de protecţie a consumatorilor, lărgirea volumului comerţului interior al republicii prin implementarea producţiei proprii, revigorarea dezvoltării achiziţiilor, intensificarea prelucrării şi realizării producţiei agricole, asigurarea şi sporirea competitivităţii întreprinderilor cooperatiste în ramurile de activitate, sporirea calităţii prestaţiilor cooperatiste, apropierea serviciilor de membrii cooperatori şi populaţie în aria de deservire.  Menţionăm, că cooperaţia de consum a republicii reuneşte peste 135 mii de membri cooperatori şi î-şi realizează funcţiile sale în două direcţii strategice: 1) Pe de o parte, ea îşi realizează activitatea economico-financiară fiind ca un subiect al economiei de piaţă; 2) Pe de altă parte – ea funcţionează conform opiniei autorilor ca organizaţie necomercială orientată spre satisfacerea necesităţilor membrilor cooperatori şi populaţiei rurale în produse şi servicii [3]. Analiza indicatorilor economici de activitate a cooperaţiei de consum indică, că ea se opune cu succes forţelor concurenţiale: furnizorilor, consumatorilor şi altor subiecţii ai pieţei. Totodată se observă intensificarea influenţei factorilor interni şi externi asupra sistemului cooperatist, inclusiv: structura organizatorică complicată de dirijare; participarea slabă a coasociaţiilor în activitatea organizaţiilor cooperatiste; lipsa abordărilor de marketing în managementul resurselor cooperatiste; reducerea competitivităţii dintre întreprinderile şi organizaţiile cooperaţiei de consum. Se observă influenţa puternică a factorilor externi cu caracter general ai economiei republicii asupra activităţii întreprinderilor cooperatiste: reducerea investiţiilor pe termen lung; migraţia cetăţenilor peste hotare, nivelul înalt a taxelor de rambursare a creditelor bancare; veniturile scăzute ale populaţiei rurale deservite de cooperaţia de consum; existenţa unui sistem de impozitare imperfect; reglementarea nesatisfăcătoare a relaţiilor dintre sectorul cooperatist şi alţi agenţi economici; instabilitatea politicii în republică. Cercetarea competitivităţii la întreprinderile cooperaţiei de consum trebuie să se bazeze pe importanţa socială a acesteia ca sistem necomercial şi cu o structură organizatorică specifică. Specificul activităţii cooperaţiei de consum constă în faptul că recunoaşterea ei ca o structură necomercială presupune posibilitatea de a dirija cu întreprinderi, care au o activitate cu rentabilitate scăzută. Misiunea socială a cooperaţiei de consum constă în acordarea calitativă a serviciilor pentru membrii cooperatori şi populaţiei deservită la sate, participarea cooperaţiei de consum în efectuarea politicii agrare şi de restructurare a satelor, intensificarea activităţii cooperativelor în dezvoltarea colectivelor de muncă.  Unul din avantajele concurenţiale ale cooperaţiei de consum este activitatea multiramurală (comerţul, alimentaţia publică, producerea, achiziţiile, serviciile, veniturile căreia îi permit să-şi realizeze activitatea sa pentru satisfacerea cerinţelor populaţiei deservite. Interesele economice comune a tuturor întreprinderilor din sistemul cooperatist şi posibilităţile de integrare, interramurale permit reducerea riscurilor de antreprenoriat şi asigurarea eficientă de funcţionare a modelului cooperatist din activitate. Totodată creşte rolul cooperaţiei de consum la nivelul macro în vederea rezolvării problemei securităţii produselor, normalizării pieţei de consum, realizării programelor Statului în deservirea populaţiei rurale şi îmbunătăţirea social-economică de dezvoltare a raioanelor republicii.  Nivelul competitivităţii cooperaţiei de consum depinde de potenţialul intern al sistemului cooperatist bazat pe reunirea tuturor agenţilor economici, ramurilor de activitate pe verticală (vânzător-cumpărător) şi orizontală (consumatorii generali, tehnologii, canale de deservire etc.). Această structură organizatorică corespunde clasticului şezămîntului) propus de savantul american M.Porter [2], care reprezintă un model de mişcare a forţelor concurenţiale aşezate geografic şi acţionează într-un oarecare domeniu având o activitate comună, completându-se una pe alta . Participanţii nu concurează unul cu altul, dar se ocupă cu deservirea diferitor segmente ale pieţei. Participanţii sunt reuniţi pe posibilităţi comune şi limite, orientate spre sporirea eficienţei activităţii agenţilor economici. Modelul forţelor de mişcare are scopul de a asigura un management eficient în dirijarea cu resursele financiare, materiale şi umane bazate pe forţele concurenţiale (furnizorii, cumpărătorii, concurenţii noi). Ameninţările concurenţiale pot fi efectuate în interiorul sistemului cooperatist în dependenţă de situaţia pe piaţa republicii şi în exteriorul cooperaţiei de consum de către noi curenţi potenţiali în dependenţă de ponderea ocupată în volumul total al vânzărilor pe piaţă. Important este de a lua în consideraţie factorii ce influenţează lupta concurenţială între parteneri: preţul de vânzare, formele de deservire a clienţilor, amplasarea întreprinderilor în teritoriu, imaginea concurenţilor noi, eficienţa serviciului de marketing în procesul descifrării programelor duşmanilor noi, calitatea mărfii, designul, politica de activitate a întreprinderii concurenţiale.  În rezultatul coordonării activităţii tuturor agenţilor economici sub egida unui management comun sporeşte eficienţa activităţii generale, ceea ce contribuie la răspândirea avantajelor concurenţiale în diferite domenii de activitate şi diverse structuri ale cooperării de consum. Eficienţa activităţii apare datorită asigurării coordonării şi sincronizării tuturor etapelor de producere, prelucrare, păstrare şi vânzare a produselor, sporirii managementului calităţii, formării avantajelor concurenţiale ale întreprinderilor cooperatiste. Aceasta va permite asigurarea unei coordonări mai eficiente a acţiunilor agenţilor economici, luarea în considerare a intereselor comune fără ameninţarea concurenţilor. În  mare măsură depinde de imaginea întreprinderilor şi organizaţiilor cooperativelor de consum în vederea creşterii responsabilităţii acestora pentru a îndeplini cu succes obligaţiunile proprii şi a asigura garantarea forţelor concurenţiale, stabilitate în efectuarea operaţiunilor economice. Serviciul de marketing trebuie să evalueze influenţa factorilor în lupta concurenţiala, să determine statutul întreprinderilor şi să elaboreze strategia concurenţială. Interacţiunea cooperaţiei de consum cu mediul extern permite nu numai să se păstreze, dar să se dezvolte în dinamică ca un sistem stabil de autoorganizare şi autostabilizare. Avantajele cooperaţiei de consum se exprimă prin ajutorul acordat acelora întreprinderi pe care Statul nu-i sprijină deoarece nivelul veniturilor populaţiei rurale este mai jos faţă de minimul de existenţă. Cooperativele de consum au apărut ca o reacţie la activitatea imperfectă a formelor de deservire şi î-şi îndeplinesc funcţiile de completare a acestor lacune în deservirea populaţiei. Astfel, cooperaţia de consum este formată ca o necesitate obiectivă în economia naţională şi sprijină Statul în domeniul economic-social.  Avantajele cooperaţiei de consum se exprimă nu numai prin folosul economic, dar şi prin acordarea fiecăruia posibilităţi de autorealizare prin participarea în dirijare. Totodată reducerea numărului coasociaţiilor în sistemul Moldcoop împiedică reproducerea avantajelor concurenţiale de către cooperativele de consum. Luând în consideraţie valorile şi principiile de funcţionare a cooperaţiei de consum ca un sistem social şi de comunicare cu populaţia rurală se poate de considerat ca un avantaj concurenţial al acesteia care trebuie utilizat mai deplin.  Competitivitatea cooperaţiei de consum va spori dacă vor fi luaţi în consideraţie factorii de dezvoltare a pieţei, care depind de specificul activităţii întreprinderilor, condiţiile mediului extern şi intern, sortimentul producţiei fabricate şi realizate. Aceşti factori pot fi grupaţi în dependenţă de elementele marketingului mix: a) produsul-calitatea, ambalajul, marca comercială, imaginea furnizorului; b) preţ-strategia de formare a preţului, posibilităţile financiare, condiţiile de achitare; c) distribuţia (plasamentul) – formele şi canalele de distribuţie, strategia distribuţiei, nivelul cuprinderii pieţei şi realizaţiei produsului. d) promovarea – statutul  compărătorilor, poziţionarea produsului pe piaţă, locul amplasării publicităţii, volumul cheltuielilor. Putem trage concluzia că competitivitatea cooperaţiei de consum depinde de nivelul interacţiunii factorilor externi şi interni, echilibrul intereselor întreprinderilor cooperatiste cu necesităţile coasociaţilor, populaţiei rurale şi societăţii în ansamblu. Aceasta este caracteristic pentru marketingul social-etic pentru studiul mai larg a competitivităţii întreprinderilor şi organizaţiilor cooperatiste.  Condiţiile de asigurare şi sporirea competitivităţii întreprinderilor cooperaţiei de consum pot fi prezentate în câteva nivele ierarhice:  1. Analiza activităţii la nivelul unu (superior) ce caracterizează misiunea socială a cooperaţiei de conturi pentru satisfacerea necesităţilor şi a populaţiei rurale deservite.  2. Analiza factorilor la nivelul doi (mediu) ce caracterizează starea pregătirii întreprinderilor cooperatiste pentru dezvoltarea activităţii bazate pe implementarea inovaţiilor şi tuturor posibilităţilor de producere, financiare, materiale, umane informaţionale. 3. Evaluarea competitivităţii întreprinderilor la nivelul trei în baza alegerii strategiilor care vor asigura creşterea ponderii mărfurilor realizate pe piaţă. 4. Luarea deciziei de către conducerea întreprinderilor pentru a asigura realizarea avantajelor concurenţiale bazate pe analiza rezultatelor activităţii, factorilor interni şi externi.  Totalitatea tuturor factorilor poate fi integrată în noţiunea de „clastic" (şezamânt) pentru evaluarea completă a rezultatelor activităţii, precum şi a grupelor de factori interni şi externi ce influenţează competitivitatea întreprinderilor cooperaţiei de consum. Astfel competitivitatea integrală a întreprinderilor cooperatiste poate fi evaluată prin formula:  Ciîc = Raîc+ Fin + Fex Ciîc – competitivitatea integrală a întreprinderilor cooperatiste;
 
Raîc – rezultatele activităţii întreprinderilor cooperatiste (realizarea misiunii sociale, nivelul satisfacerii necesităţilor şi populaţiei deservite; competitivitatea produselor şi serviciilor, extinderea cotei de piaţă etc.); Fin – factorii interni (resursele: financiare, materiale, umane, informaţionale, tehnologice, inovaţionale, baza material-tehnică, experienţa personalului, imaginea întreprinderii, managementul calităţii etc.); Fex – factorii externi (consumatorii, coasocoaţii, populaţia deservită, concurenţii, furnizorii etc.). În baza analizei rezultatelor obţinute va fi elaborat şi realizat un set de măsuri orientate spre sporirea competitivităţii întreprinderilor cooperaţiei de consum.  E cunoscut faptul că factorii mediului extern nu se supun sistemului de management al întreprinderii. În această situaţie întreprinderile cooperaţiei de consum vor lua la evidenţă influenţa factorilor externi în procesul luării deciziilor concrete pentru asigurarea competitivităţii proprii. Direcţiile reale de sporire a competitivităţii se găsesc în aria de influenţă a factorilor mediului intern (subdiviziunile întreprinderii cooperatiste, strategia de dezvoltare, potenţialul resurselor financiare, materiale, umane, informaţionale, posibilităţile tehnologice şi tehnice).

Dublin Core Export

<?xml version='1.0' encoding='utf-8'?>
<oai_dc:dc xmlns:dc='http://purl.org/dc/elements/1.1/' xmlns:oai_dc='http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc/' xmlns:xsi='http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance' xsi:schemaLocation='http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc/ http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc.xsd'>
<dc:creator>Petrovici, S.</dc:creator>
<dc:date>2018</dc:date>
<dc:description xml:lang='ro'><p>Competitivitatea &icirc;ntreprinderilor cooperatiste se exprimă prin studierea tuturor caracteristicilor agenţilor economici, factorilor interni şi externi de influenţă a activităţii acestora &icirc;n cadrul mediului de piaţă. Competitivitatea trebuie cercetată din poziţia cercetării sistemic &icirc;n baza evidenţei factorilor interni şi externi, studierii interdependenţei acestora &icirc;n cooperaţia de comun ca obiect integru. &nbsp; Analiza activităţii cooperaţiei de consum din Republica Moldova indică, că acest sistem cuprinde 146 de organizaţii şi &icirc;ntreprinderi, 10 uniuni ale cooperativelor de consum, 89 cooperative de consum, 30 de &icirc;ntreprinderi proprii ale Moldcoop-lui, 16 &icirc;ntreprinderi proprii ale organizaţiilor cooperatiste teritoriale. &Icirc;n sistemul cooperatist funcţionează 92 magazine de tip CoopPrin si 2 magazine de tip CoopPlus. Acest sistem dispune de circa 1050 unităţi de comerţ active, 410 unităţi inactive şi 260 unităţi transmise &icirc;n locaţiune [1]. Datele ne demonstrează că cooperaţia de consum reprezintă un obiect important de cercetare deoarece infrastructura acesteia dispune de un mare potenţial &icirc;n dezvoltarea pieţei de consum a republicii. Astfel, cooperaţia de consum contribuie la realizarea celor mai prioritare direcţii strategice de activitate: asigurarea unui nivel adecvat de protecţie a consumatorilor, lărgirea volumului comerţului interior al republicii prin implementarea producţiei proprii, revigorarea dezvoltării achiziţiilor, intensificarea prelucrării şi realizării producţiei agricole, asigurarea şi sporirea competitivităţii &icirc;ntreprinderilor cooperatiste &icirc;n ramurile de activitate, sporirea calităţii prestaţiilor cooperatiste, apropierea serviciilor de membrii cooperatori şi populaţie &icirc;n aria de deservire.&nbsp; Menţionăm, că cooperaţia de consum a republicii reuneşte peste 135 mii de membri cooperatori şi &icirc;-şi realizează funcţiile sale &icirc;n două direcţii strategice: 1) Pe de o parte, ea &icirc;şi realizează activitatea economico-financiară fiind ca un subiect al economiei de piaţă; 2) Pe de altă parte &ndash; ea funcţionează conform opiniei autorilor ca organizaţie necomercială orientată spre satisfacerea necesităţilor membrilor cooperatori şi populaţiei rurale &icirc;n produse şi servicii [3]. Analiza indicatorilor economici de activitate a cooperaţiei de consum indică, că ea se opune cu succes forţelor concurenţiale: furnizorilor, consumatorilor şi altor subiecţii ai pieţei. Totodată se observă intensificarea influenţei factorilor interni şi externi asupra sistemului cooperatist, inclusiv: structura organizatorică complicată de dirijare; participarea slabă a coasociaţiilor &icirc;n activitatea organizaţiilor cooperatiste; lipsa abordărilor de marketing &icirc;n managementul resurselor cooperatiste; reducerea competitivităţii dintre &icirc;ntreprinderile şi organizaţiile cooperaţiei de consum. Se observă influenţa puternică a factorilor externi cu caracter general ai economiei republicii asupra activităţii &icirc;ntreprinderilor cooperatiste: reducerea investiţiilor pe termen lung; migraţia cetăţenilor peste hotare, nivelul &icirc;nalt a taxelor de rambursare a creditelor bancare; veniturile scăzute ale populaţiei rurale deservite de cooperaţia de consum; existenţa unui sistem de impozitare imperfect; reglementarea nesatisfăcătoare a relaţiilor dintre sectorul cooperatist şi alţi agenţi economici; instabilitatea politicii &icirc;n republică. Cercetarea competitivităţii la &icirc;ntreprinderile cooperaţiei de consum trebuie să se bazeze pe importanţa socială a acesteia ca sistem necomercial şi cu o structură organizatorică specifică. Specificul activităţii cooperaţiei de consum constă &icirc;n faptul că recunoaşterea ei ca o structură necomercială presupune posibilitatea de a dirija cu &icirc;ntreprinderi, care au o activitate cu rentabilitate scăzută. Misiunea socială a cooperaţiei de&nbsp;consum constă &icirc;n acordarea calitativă a serviciilor pentru membrii cooperatori şi populaţiei deservită la sate, participarea cooperaţiei de consum &icirc;n efectuarea politicii agrare şi de restructurare a satelor, intensificarea activităţii cooperativelor &icirc;n dezvoltarea colectivelor de muncă.&nbsp; Unul din avantajele concurenţiale ale cooperaţiei de consum este activitatea multiramurală (comerţul, alimentaţia publică, producerea, achiziţiile, serviciile, veniturile căreia &icirc;i permit să-şi realizeze activitatea sa pentru satisfacerea cerinţelor populaţiei deservite. Interesele economice comune a tuturor &icirc;ntreprinderilor din sistemul cooperatist şi posibilităţile de integrare, interramurale permit reducerea riscurilor de antreprenoriat şi asigurarea eficientă de funcţionare a modelului cooperatist din activitate. Totodată creşte rolul cooperaţiei de consum la nivelul macro &icirc;n vederea rezolvării problemei securităţii produselor, normalizării pieţei de consum, realizării programelor Statului &icirc;n deservirea populaţiei rurale şi &icirc;mbunătăţirea social-economică de dezvoltare a raioanelor republicii.&nbsp; Nivelul competitivităţii cooperaţiei de consum depinde de potenţialul intern al sistemului cooperatist bazat pe reunirea tuturor agenţilor economici, ramurilor de activitate pe verticală (v&acirc;nzător-cumpărător) şi orizontală (consumatorii generali, tehnologii, canale de deservire etc.). Această structură organizatorică corespunde clasticului şezăm&icirc;ntului) propus de savantul american M.Porter [2], care reprezintă un model de mişcare a forţelor concurenţiale aşezate geografic şi acţionează &icirc;ntr-un oarecare domeniu av&acirc;nd o activitate comună, complet&acirc;ndu-se una pe alta . Participanţii nu concurează unul cu altul, dar se ocupă cu deservirea diferitor segmente ale pieţei. Participanţii sunt reuniţi pe posibilităţi comune şi limite, orientate spre sporirea eficienţei activităţii agenţilor economici. Modelul forţelor de mişcare are scopul de a asigura un management eficient &icirc;n dirijarea cu resursele financiare, materiale şi umane bazate pe forţele concurenţiale (furnizorii, cumpărătorii, concurenţii noi). Ameninţările concurenţiale pot fi efectuate &icirc;n interiorul sistemului cooperatist &icirc;n dependenţă de situaţia pe piaţa republicii şi &icirc;n exteriorul cooperaţiei de consum de către noi curenţi potenţiali &icirc;n dependenţă de ponderea ocupată &icirc;n volumul total al v&acirc;nzărilor pe piaţă. Important este de a lua &icirc;n consideraţie factorii ce influenţează lupta concurenţială &icirc;ntre parteneri: preţul de v&acirc;nzare, formele de deservire a clienţilor, amplasarea &icirc;ntreprinderilor &icirc;n teritoriu, imaginea concurenţilor noi, eficienţa serviciului de marketing &icirc;n procesul descifrării programelor duşmanilor noi, calitatea mărfii, designul, politica de activitate a &icirc;ntreprinderii concurenţiale.&nbsp; &Icirc;n rezultatul coordonării activităţii tuturor agenţilor economici sub egida unui management comun sporeşte eficienţa activităţii generale, ceea ce contribuie la răsp&acirc;ndirea avantajelor concurenţiale &icirc;n diferite domenii de activitate şi diverse structuri ale cooperării de consum. Eficienţa activităţii apare datorită asigurării coordonării şi sincronizării tuturor etapelor de producere, prelucrare, păstrare şi v&acirc;nzare a produselor, sporirii managementului calităţii, formării avantajelor concurenţiale ale &icirc;ntreprinderilor cooperatiste. Aceasta va permite asigurarea unei coordonări mai eficiente a acţiunilor agenţilor economici, luarea &icirc;n considerare a intereselor comune fără ameninţarea concurenţilor. &Icirc;n&nbsp; mare măsură depinde de imaginea &icirc;ntreprinderilor şi organizaţiilor cooperativelor de consum &icirc;n vederea creşterii responsabilităţii acestora pentru a &icirc;ndeplini cu succes obligaţiunile proprii şi a asigura garantarea forţelor concurenţiale, stabilitate &icirc;n efectuarea operaţiunilor economice. Serviciul de marketing trebuie să evalueze influenţa factorilor &icirc;n lupta concurenţiala, să determine statutul &icirc;ntreprinderilor şi să elaboreze strategia concurenţială. Interacţiunea cooperaţiei de consum cu mediul extern permite nu numai să se păstreze, dar să se dezvolte &icirc;n dinamică ca un sistem stabil de autoorganizare şi autostabilizare. Avantajele cooperaţiei de consum se exprimă prin ajutorul acordat acelora &icirc;ntreprinderi pe care Statul nu-i sprijină deoarece nivelul veniturilor populaţiei rurale este mai jos faţă de minimul de existenţă. Cooperativele de consum au apărut ca o reacţie la activitatea imperfectă a formelor de deservire şi &icirc;-şi &icirc;ndeplinesc funcţiile de completare a acestor lacune &icirc;n deservirea populaţiei. Astfel, cooperaţia de consum este formată ca o necesitate obiectivă &icirc;n economia naţională şi sprijină Statul &icirc;n domeniul economic-social.&nbsp; Avantajele cooperaţiei de consum se exprimă nu numai prin folosul economic, dar şi prin acordarea fiecăruia posibilităţi de autorealizare prin participarea &icirc;n dirijare. Totodată reducerea numărului coasociaţiilor &icirc;n sistemul Moldcoop &icirc;mpiedică reproducerea avantajelor concurenţiale de către cooperativele de consum. Lu&acirc;nd &icirc;n consideraţie valorile şi principiile de funcţionare a cooperaţiei de consum ca un sistem social şi de comunicare cu populaţia rurală se poate de considerat ca un avantaj concurenţial al acesteia care trebuie utilizat mai deplin.&nbsp; Competitivitatea cooperaţiei de consum va spori dacă vor fi luaţi &icirc;n consideraţie factorii de dezvoltare a pieţei, care depind de specificul activităţii &icirc;ntreprinderilor, condiţiile mediului extern şi intern, sortimentul producţiei fabricate şi realizate. Aceşti factori pot fi grupaţi &icirc;n dependenţă de elementele marketingului mix: a) produsul-calitatea, ambalajul, marca comercială, imaginea furnizorului; b) preţ-strategia de formare a preţului, posibilităţile financiare, condiţiile de achitare; c) distribuţia (plasamentul) &ndash; formele şi canalele de distribuţie, strategia distribuţiei, nivelul cuprinderii pieţei şi realizaţiei produsului. d) promovarea &ndash; statutul&nbsp; compărătorilor, poziţionarea produsului pe piaţă, locul amplasării publicităţii, volumul cheltuielilor. Putem trage concluzia că competitivitatea cooperaţiei de consum depinde de nivelul interacţiunii factorilor externi şi interni, echilibrul intereselor &icirc;ntreprinderilor cooperatiste cu necesităţile coasociaţilor, populaţiei rurale şi societăţii &icirc;n ansamblu. Aceasta este caracteristic pentru marketingul social-etic pentru studiul mai larg a competitivităţii &icirc;ntreprinderilor şi organizaţiilor cooperatiste.&nbsp; Condiţiile de asigurare şi sporirea competitivităţii &icirc;ntreprinderilor cooperaţiei de consum pot fi prezentate &icirc;n c&acirc;teva nivele ierarhice:&nbsp; 1. Analiza activităţii la nivelul unu (superior) ce caracterizează misiunea socială a cooperaţiei de conturi pentru satisfacerea necesităţilor şi a populaţiei rurale deservite.&nbsp; 2. Analiza factorilor la nivelul doi (mediu) ce caracterizează starea pregătirii &icirc;ntreprinderilor cooperatiste pentru dezvoltarea activităţii bazate pe implementarea inovaţiilor şi tuturor posibilităţilor de producere, financiare, materiale, umane informaţionale. 3. Evaluarea competitivităţii &icirc;ntreprinderilor la nivelul trei &icirc;n baza alegerii strategiilor care vor asigura creşterea ponderii mărfurilor realizate pe piaţă. 4. Luarea deciziei de către conducerea &icirc;ntreprinderilor pentru a asigura realizarea avantajelor concurenţiale bazate pe analiza rezultatelor activităţii, factorilor interni şi externi.&nbsp; Totalitatea tuturor factorilor poate fi integrată &icirc;n noţiunea de &bdquo;clastic&quot; (şezam&acirc;nt) pentru evaluarea completă a rezultatelor activităţii, precum şi a grupelor de factori interni şi externi ce influenţează competitivitatea &icirc;ntreprinderilor cooperaţiei de consum. Astfel competitivitatea integrală a &icirc;ntreprinderilor cooperatiste poate fi evaluată prin formula:&nbsp; Ci&icirc;c = Ra&icirc;c+ Fin + Fex Ci&icirc;c &ndash; competitivitatea integrală a &icirc;ntreprinderilor cooperatiste;<br />&nbsp;<br />Ra&icirc;c &ndash; rezultatele activităţii &icirc;ntreprinderilor cooperatiste (realizarea misiunii sociale, nivelul satisfacerii necesităţilor şi populaţiei deservite; competitivitatea produselor şi serviciilor, extinderea cotei de piaţă etc.); Fin &ndash; factorii interni (resursele: financiare, materiale, umane, informaţionale, tehnologice, inovaţionale, baza material-tehnică, experienţa personalului, imaginea &icirc;ntreprinderii, managementul calităţii etc.); Fex &ndash; factorii externi (consumatorii, coasocoaţii, populaţia deservită, concurenţii, furnizorii etc.). &Icirc;n baza analizei rezultatelor obţinute va fi elaborat şi realizat un set de măsuri orientate spre sporirea competitivităţii &icirc;ntreprinderilor cooperaţiei de consum.&nbsp; E cunoscut faptul că factorii mediului extern nu se supun sistemului de management al &icirc;ntreprinderii. &Icirc;n această situaţie &icirc;ntreprinderile cooperaţiei de consum vor lua la evidenţă influenţa factorilor externi &icirc;n procesul luării deciziilor concrete pentru asigurarea competitivităţii proprii. Direcţiile reale de sporire a competitivităţii se găsesc &icirc;n aria de influenţă a factorilor mediului intern (subdiviziunile &icirc;ntreprinderii cooperatiste, strategia de dezvoltare, potenţialul resurselor financiare, materiale, umane, informaţionale, posibilităţile tehnologice şi tehnice).</p></dc:description>
<dc:source>Dezvoltarea inovativă, colaborativă, incluzivă a cooperativelor: teorie, practică, perspective (V.1) 65-68</dc:source>
<dc:title>Posibilităţile asigurării şi sporirii competitivităţii &icirc;ntreprinderilor &icirc;n cooperaţia de consum</dc:title>
<dc:type>info:eu-repo/semantics/article</dc:type>
</oai_dc:dc>