Articolul dat scoate în vizor tendinţele evolutive ale picturii figurative moldoveneşti de la mijlocul anilor ’70 ai sec. XX. Urmărind o dezvoltare consecutivă a principiilor moderne implementate de la începutul anilor ’60, pictura naţională marchează, la mijlocul anilor ’70, o schimbare importantă, care enunţă noi strategii expresiv-interpretative. Acestea se evidenţiază atât prin substratul plastic al formelor figurative cât şi prin conţinutul semantic al mesajului produs de imaginea figurativă în tablou. Forma plastică se concentrează pe reproducerea metaforică a chipului ştiut, văzut sau memorat, ajustat la o „figură de stil”, care reproduce în spaţiul plastic imaginea unei idei, deduse din tema subiectului şi din realitate. În acelaşi timp, şi mesajul subiectelor caută expresii mai complexe, prin care se dezvăluie un discurs profund legat de sensibilitatea introspectivă a spiritului uman. Noile intenţii includ unele căutări în aria expresionismului romantic şi a suprarealismului iraţional.

The given article reveals the evolutionary tendencies of the Moldovan figurative painting in the mid- 70s of the 20th century. Pursuing a consecutive development of the modern principles implemented since the early 60s, the national painting marked an important change, which sets out new expressive-interpretative strategies in the mid-70s. This is highlighted both by the plastic substratum of the figurative shapes and the semantic content of the message produced by the figurative image in painting. The plastic shape focuses on the metaphoric reproduction of the known face, seen or memorized, adjusted to a „figure of speech”, which reproduces in the plastic space, the image of an idea, deduced from the topic theme and reality. At the same time, the message of the subjects seeks more complex expressions, revealing a profound speech related to the introspective sensitivity of the human spirit. New intentions include some searches in the area of romantic expressionism and irrational surrealism.