Începând cu anul 2010 am efectuat prospectări arheologice pe cursul Ichelului, de la Gura Văii Peresecina în sus până la gura văii Tochile. În urma investigațiilor au fost documentate circa 20 de situri arheologice, printre care cinci cu nivel de habitat moldovenesc din sec. XVI-XVIII. Cu toate că cea mai timpurie mențiune despre o prezență a moldovenilor în această zonă este în cartea domnească a domnitorului Alexandru cel Bun de la 1431, în care se amintesc prisăcile de pe Lopatna și Ichel, după care, la 1436, într-un document emis la Vaslui în 17 iulie 1436 de către voievozii Ilie și Ștefan, pentru a întări uric lui Vancea logofăt, pe Ichel se amintește și „locul lui Oțel”. Important este că la anul 1500 urmașii grămăticului Mihăilă Oțel au vândut lui Duma Pocșescu și Maniu partea de jos a Lopatnei și Gura Lopatnei, iar în documentul emis de voievodul Petru la 1527 găsim precizarea că Oțel primise de la Iliaș și Ștefan voievod ocine pentru „două locuri de sate”. Astfel, unul din scopurile cercetărilor arheologice de suprafață din anul 2018 a fost identificarea în teren a posibilelor așezări moldovenești pe cursul Lopatnei, inclusiv „locul lui Oțel”, care de fapt putea fi loc de sat. Pe lângă câteva situri arheologice din epoci diferite, înregistrate pe cursul de jos al Bazinului și pe afluentul din dreapta, Lopatna, la confluența acestor două râulețe, la periferia de sud a s. Pocșești, a fost înregistrat un sit arheologic destul de extins, de pe care au fost culese și fragmente de vase ceramice moldovenești, printre care și arse la roșu, de forme specifice așezărilor moldovenești timpurii, cum ar fi și cea descoperită lângă s. Novaci, de la gura Vălcinețului, sat amintit în documentul de la 1436.