Articolul precedent |
Articolul urmator |
625 8 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-10-10 02:16 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
398.4 (29) |
Фольклор в узком смысле (714) |
SM ISO690:2012 GRĂDINARU, Natalia. Medicina populară ca element de patrimoniu. In: Studii culturale: . Zilele europene ale patrimoniului cultural, Ed. 1, 26 septembrie 2019, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Tipografia "Primex-Com", 2019, Ediția 1, pp. 27-28. ISBN 978-9975-3358-0-5. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Studii culturale Ediția 1, 2019 |
|||||
Simpozionul "Simpozionul naţional de studii culturale" 1, Chişinău, Moldova, 26 septembrie 2019 | |||||
|
|||||
CZU: 398.4 | |||||
Pag. 27-28 | |||||
|
|||||
Descarcă PDF | |||||
Rezumat | |||||
Starea de criză a societății, caracterizată printr-o schimbare a valorilor și reperelor sociale și personale, de regulă, conduce la o revenire spontană și, cel mai adesea, incorectă a fenomenelor și artefactelor culturale ale secolelor precedente. În domeniul culturii medicale, acest lucru se manifestă prin invazia unei uriașe armate de „vindecători”, vrăjitori, extrasenși, speculând pe suferințele bolnavilor. Acest asalt a fost în mare parte facilitat de trei factori: ignoranța, credința oarbă în miracol a oamenilor, comportamentul pasiv al medicinii oficiale și lobby-ul deschis pentru adoptarea de acte legislative în domeniul medicinei tradiționale. Din această cauză, o analiză științifică a importanței cercetării medicinei tradiționale și relevării locului ei în cultura civilizației actuale, pare absolut necesară pentru că poate dezvălui trăsăturile care au o valoare persistentă în patrimoniul cultural al omenirii. Studierea medicinei populare ca parte a patrimoniului cultural este legată direct de regândirea atitudinii față de tradiții și experiența de vindecare acumulată. Analiza bogatului tezaur etnoiatric relevă pe deplin experiența dezvoltării mediului natural și social local, sincretismul fenomenelor culturale, credințele și practicile religioase creștine și pre-creștine, normele comportamentale, arhetipurile culturale, inclusiv mecanismul de conservare și redefinire a cunoștințelor și normelor medicale tradiționale. În plus, cunoașterea culturii medicale din trecut face posibilă observarea pătrunderii cunoștințelor științifice și a ideilor care s-au dezvoltat în cadrul medicinei din Europa de Est și de Vest în cultura românească și formarea opiniei despre modalitățile de asimilare a acestora. Reflectarea științifică a acestor aspecte va permite rezolvarea unei serii de probleme ale epocii moderne. Una dintre ele este conservarea patrimoniului cultural și umanizarea vieții publice. |
|||||
|