Obiectiv: În cadrul acestui studiu ne-am propus să evidențiem importanța investigațiilor urodinamice în managementul disfuncțiilor micționale la pacienții diabetici. Material și metodă: Am efectuat un studiu retrospectiv pe o perioadă de 6 ani (2013-2018) la Clinica de Urologie din Tg Mureș în care am inclus 68 de pacienți cu disfuncții micționale și diabet zaharat tip I (4 pacienți), tip II insulinonecesitant (17 pacienți), tip II sub tratament antidiabetic oral (47 pacienți). Rezultate: Vârsta medie a pacienților a fost de 63,85(+/-12,14 SD). În majoritatea cazurilor pacienții au fost diagnosticați cu diabet zaharat de mai mult de 5 ani (45 de cazuri). Valoarea medie a glicemiei a fost de 128,52 mg/dl (+/-43,46 SD). Rezidiul post-micțional a fost absent în 25 de cazuri, între 50-100 ml în 26 cazuri și peste 100 ml în 17 cazuri, având o valoare medie de 91,02 ml (+/-111,07 SD). În majoritatea cazurilor, valoarea Qmax a fost scăzută, având o medie de 8,14 ml/s (+/- 4,72 SD). Studiul presiune-debit a evidențiat hipoactivitate detrusoriană în 44 cazuri, hiperactivitate detrusoriană în 10 cazuri, obstrucție subvezicală (adenom de prostată, strictură uretrală, prolaps genital) în 18 cazuri și funcție detrusoriană normală în 8 cazuri. Valoarea Indicelui de Contractilitate Detrusoriană a fost mai mic de 100 în 57 de cazuri (57,15+/-21,58) și normal în 11 cazuri (114,63+/-8,78). Există o corelație din punct de vedere statistic între diabetul hazarat diagnosticat de peste 5 ani și detrusorul hipocontractil , p=0,003. Nu există corelație statistică între valoarea glicemiei și diagnosticul detrusorului hipocontractil , p=0,95. Concluzii: În majoritatea cazurilor putem considera că diabetul zaharat reprezintă un factor de risc în apariția disfuncțiilor micționale deterrminate de detrusorul hipocontractil. Vârsta pacienților, tipul diabetului zaharat, perioada de manifestare a bolii reprezintă factori de risc în apariția hipocontractilității detrusoriene. Diagnosticul urodinamic este foarte important la pacienții diabetici care necesită tratament chirurgical pentru obstrucție subvezicală.

Objective: The aim of this study is to underline the importance of urodynamic investigations in the proper management of lower urinary tract dysfunctions in diabetes. Material and method: We performed a retrospective study over a period of 6 years (2013-2018) in the Clinic of Urology from Tg. Mures and we included 68 patients presenting LUTS associated with type I diabetes (4 patients), type II diabetes using insulin (17 patients) and type II diabetes using oral medication (47 patients). Results: The mean age of the patients was 63,85(+/-12,14 SD). In majority of the cases the patients were diagnosed with diabetes for more than 5 years (in 45 cases). The mean value of glycaemia was 128,52 mg/dl (+/-43,46 SD). The post-void residual urine was absent in 25 cases, between 50-100 ml in 26 cases and more than 100 ml in 17 cases, with a mean value of 91,02 ml (+/-111,07 SD). In majority of the cases the Qmax value was low, having a mean of 8,14 ml/s (+/- 4,72 SD). The evaluation of pressure-flow study revealed a detrusor underactivity in 44 cases, detrusor overactivity in 10 cases, bladder outlet obstruction (prostate hyperplasia, urethral stenosis, genital prolapse) in 18 cases and normal detrusor function in 8 cases. The value of Bladder Contractility Index (BCI) was less than 100 in 57 cases (57,15+/-21,58) and normal in 11 cases (114,63+/-8,78). There is a statistical correlation between the period of diabetes (more than 5 years) and diagnosis of underactive detrusor, p=0,003. There was no correlation between the value of glycaemia and underactive detrusor, p=0,95. Conclusions: In most of the cases we can emphasize that diabetes leads to LUTS, especially detrusor underactivity. The age of the patients, the type of diabetes, the length of treatment are risk factors in the development of detrusor underactivity. The urodynamical diagnosis is very important in patients with diabetes before a surgical treatment for bladder outlet obstruction.