Se descriu experienţele istorice ale lui Robert Boyle şi Edmé Mariotte, care au dus la descoperirea primei legi a gazelor. Se sugerează ideea precum că folosirea pompei de aer pentru producerea vidului, dar mai ales efortul fizic care trebuia depus de om la pomparea aerului, l-a îndemnat pe Boyle să studieze comportarea aerului rarefiat, cât şi comprimat. Spre deosebire de Boyle, Mariotte a ajuns la această lege, studiind fenomenul de condensare a aerului atmosferic. Experienţele au fost bazate pe măsurarea presiunii atmosferice. Legea Boyle-Mariotte este exactă pentru gazul ideal, dar poate fi aplicată cu o anumită aproximaţie şi gazelor reale.