Istoria omului începe odată cu istoria semnelor şi a valorilor. Animalele, spre deosebire de om, fiind necuvântătoare, nu pot să-şi transforme atracţiile şi repulsiile în valori. Numai dialogul, mai întâi cu ceilalţi şi mai târziu cu sine însuşi, permite distanţarea de fenomene şi ivirea întrebărilor despre esenţa lor. Numai dialogul face posibilă elaborarea ideilor, singurul mijloc dialogal de comunicare fiind limbajul uman. Chestiunea valorilor a fost definită din diverse perspective şi dimensiuni, cum ar fi: dimensiunea filosofică, perspectiva istorică, perspectiva economică, estetică, psihologică etc. În prezentul articol ne vom axa pe perspectiva pedagogică de definire a valorilor.

Human history begins with the history of signs and values. Animals, unlike humans, not being able to utter, cannot turn their attractions and repulsions into values. Only the dialogue, at first with the others and later with one’s own self, allows detachment from phenomena and raises questions about their essence. Only the dialogue makes it possible to develop ideas, the only means of communication through dialogue being the human language. The question of values has been defined from various perspectives and dimensions, such as: the historical perspective, the psychological perspective, the philosophical, economic, and aesthetic dimensions etc. In this article we will focus on the pedagogical perspective of defining values