Decăderea titularului din drepturile conferite de marcă din motivul neutilizării efective în decursul unei anumite perioade neîntrerupte, ca modalitate de reprimare a menţinerii în vigoare a unor mărci neexploatate, reprezintă o procedură specifi că a multor ţări. Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20.03.1883 a instituit regula potrivit căreia înregistrarea nu va putea fi anulată decât după un termen echitabil și numai dacă cel interesat nu justifi că motivele lipsei sale de acţiune. Acordul privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală (Acordul TRIPs) se referă la obligaţia de utilizare în termeni similari, instituind perioada neîntreruptă de nefolosinţă de cel puţin trei ani. Pornind de la normele internaţionale, soluţia decăderii din dreptul la marcă pentru neexploatare şi termenele respective au fost adoptate diferit în diferite ţări. Astfel, de exemplu, în Italia, Benelux, Federaţia Rusă acţiunea în decădere poate fi introdusă pentru neexploatarea mărcii timp de 3 ani; în Austria, Franţa, România, Republica Moldova – timp de 5 ani. Prezentul articol vine să abordeze într-o manieră detaliată instituţia decăderii din dreptul la marcă anume pentru motivul neutilizării efective, avânduse în vedere datele statistice deţinute de AGEPI care arată că 31% din totalul de hotărâri/decizii emise în dosarele civile cu referire la OPI examinate, la care AGEPI a participat pe parcursul anului 2017, au avut ca obiect anume decăderea titularului din drepturile conferite de marcă din motivul neutilizării efective în decursul unei perioade neîntrerupte de 5 ani. Justifi carea sancţiunii decăderii din drepturi rezultă din însăşi funcţia mărcii de a permite identifi carea produselor şi serviciilor, iar dreptul conferit titularului prin înregistrare nu există decât în măsura în care marca este utilizată efectiv într-un timp rezona

Forfeiture of owner’s rights conferred by the trademark for eff ective non-use during a certain period of time, as a way of suppressing the maintenance of unused trademarks, is a specifi c procedure for many countries. The Paris Convention for the Protection of Industrial Property of 20.03.1883 established the rule in accordance with which the registration may be cancelled only after a reasonable period and only if the person concerned does not justify his in action. The Agreement on Trade Related Aspects of Intellectual Property Rights (TRIPs Agreement) refers to the obligation of use in similar terms, establishing an uninterrupted period of non-use of at least three years. Starting from the international norms, the solution of the forfeiture of trademark right for non-use and the respective periods were adopted diff erently in diff erent countries. Thus, for example, in Italy, Benelux, Russian Federation, an action for forfeiture may be brought for non-exploitation of trademark for three years; in Austria, France, Romania, and Republic of Moldova – for 5 years. This article addresses in detail the institution of the forfeiture of trademark right for eff ective non-use, taking into account the statistical data held by AGEPI, which shows that 31% of the total number of judgements/decisions issued in the civil proceedings with reference to the examined IPOs, in which AGEPI participated during 2017, had as their object the forfeiture of owner’s rights conferred by the trademark for eff ective non-use during an uninterrupted period of 5 years. Justifi cation of the sanction of forfeiture of rights results from the very function of the trademark to enable the identifi cation of goods and services, and the right conferred on the owner by registration exists only to the extent that the trademark is actually used within a reasonable period of time, which diff ers in diff erent legal systems